Bolile cu transmitere sexuala - simptome si tratament naturist




Timpul se grăbeşte, mileniul se grăbeşte, toată lumea se grăbeşte. Să-şi trăiască viaţa, care trece ca gîndul. Există instincte primare, care produc plăcere: mancarea, băutura, somnul, sexul. Nu toată lumea care desfaşoară viaţă sexuală se gândeşte anticipat la pericolele care pot sta în spatele plăcerii. Nu mă refer aici la sarcina nedorită ci la bolile cu transmitere sexuală.

 

Multe fete se gandesc că dacă au un singur partener sexual, vor fi ferite de boli. Dar ele ignoră viata sexuală a partenerului lor dinainte de a le cunoaşte pe ele. Există boli care se manifestă doar la fete sau numai la baieţi. Manifestările generale ale infecţiilor vaginale sunt scurgerile, pruritul (mâncărimea), durerea sau arsura, durerea la contact sexual, erupţii cutanate. Există diferenţe uşoare între diferitele tipuri de infecţii vaginale, dar pentru pacientă este greu să facă diferenţierea. De aceea, atitudinea cea mai corectă este să se prezinte la medic imediat ce sesisează o schimbare în cantitatea si calitatea secreţiei vaginale.

 

Unele fete întreabă cum este secreţia vaginală normală. Nu se poate da o definiţie fixă, pentru că există variaţii individuale de la o persoană la alta. Oricum, o secreţie fiziologică, normală există. Este modul prin care vaginul se autocuraţă. De-a lungul lunii menstruale, cantitatea secreţiei are variaţii, fiind maximă la ovulaţie (cu două săptămâni înaintea următoarei menstruaţii) şi minimă după menstruaţie şi înaintea celei următoare.

 

După administrarea de antibiotice poate apare o secreţie albă, groasă cu mâncarime şi iritaţie. Este colpita micotică sau candidozică. Este foarte zgomotoasă şi supărătoare sub raportul simptomatologiei dar nepericuloasă pentru viitorul sexual şi reproductiv al pacientei.

 

O infecţie mult mai ascunsă şi periculoasă este colpita tricomoniazacă. Aceasta se transmite prin contact sexual. Băieţii sunt purtători asimptomatici, adică nu au nici un fel de manifestare, indiferent de câtă vreme s-au infectat. În urma primului tratament, vindecarea nu este 100%, aşa că , dacă nu se face control, unii pot ramâne purtatori şi transmit boala în continuare. Existenţa bolii în sine nu este aşa supărătoare ca şi micoza, dar cosecinţele pe termen lung sunt mult mai importante, căci poate produce exocervicita, popular numită “rana pe uter“, care este cosiderată stare precanceroasă şi trebuie tratată cu toată responsabilitatea.

 

Există manifestări vaginale ale infecţiilor bacteriene. Uneori simptomele sunt de arsură, alteori de miros fetid al secreţiei. Tratamentul nu este o problemă, spectrul de antibiotice pe care le avem la îndemână fiind foarte mare, dar problema este una de imunitate scazută (apar mai ales primăvara, după alte boli ale organismului, după cure de slabire). Necesită şi un tratament stimulator al imunităţii.

 

Uneori apar pe tegumentele din jurul organelor genitale nişte excrescenţe. Pot fi condiloame acuminate (veruci) sau herpes genital. Ambele sunt boli virale, cu transmitere sexuală. O dată pătruns în organism, virusul propriu-zis nu mai poate fi omorât. După dispariţia leziunii, virusul este închis în ganglionul cel mai apropiat, de obicei în zona inghinală (pliul de unde începe membrul inferior), de unde scapă, evadează ori de câte ori imunitatea organismului scade. Persoana contaminată ar trebui să-şi protejeze partenerul prin folosirea prezervativului.

 










Scroll