Armonia naturii

Fiind fondata pe cunoasterea unor fapte reale si nu imaginare (vom putea urmari aceste fapte reale in explicatiile oferite si de alte stiinte), putem  afirma ca yoga este o veritabila stiinta. Cea mai imporatanta stiinta este, pentru om, cea care duce la cunoasterea de sine si la transformarea fiintei.
     
Multi oameni de stiinta, desi cunosc foarte multe lucruri, totusi ei nu s-au schimbat deloc. Ei sunt supusi in continuare acelorasi frici, acelorasi egoisme, anxietati sau agresivitati. In schimb, cel care a dobandit cunoasterea de sine este, intr-un mod profund, transformat de aceasta cunoastere.
    
Yoga poate fi considerata o stiinta, deoarece se sprijina pe fapte reale, pe legile universale ale manifestarii. Unele carti de stiinta, de acum cativa ani sunt depasite si trebuie reactualizate mereu. Yoga insa, este cunoasterea a ceea ce nu se schimba, a ceea ce este etern in om. Ea cuprinde toate aspectele vietii umane si cosmice, de aceea poate fi usor accesibila si omului modern, occidentalului.
     
Aceasta stiinta este completa si ne poate conduce pe un drum al cunoasterii de sine. Iar aceasta cunoastere de sine este din ce in ce mai profunda, spre a atinge prunzimi din noi insine, pe care nici macar nu le banuiam.
        
Oricine are uneori nostalgia unei perfectiuni. Unii spera sa o gaseasca in nu conteaza ce: arta, iubire si din pacate chiar violenta. Ceva care sa ofere impresia, pentru cateva clipe ca, viata e traita mai intens. Yoga face cu putinta cunoasterea profunda de sine si descoperirea plenara a unei vieti pline de intelesuri si trairi noi, care au facut dintotdeauna parte din fiinta noastra.
   
Vom intelege astfel, viata universala, ce se exprima prin noi si care deschide imense domenii in fata omului, domenii care sunt greu de inteles pentru acela care inca nu le-a experimentat, pentru ca ele nu se aseamana cu nimic din ceea ce este obisnuit.
      
In conceptia yoghina, emotiile, mentalul si intelectul trebuie sa fie dezvoltate la un nivel optim, in care sa functioneze intr-o perfecta armonie unele cu altele. Numai atunci fiinta umana ajunge sa traiasca o viata fericita, putand chiar sa le foloseasca pentru a-si transcende limitarile si pentru a simti divinul.