Armonia naturii

Vindecarea - un proces inca nelamurit, cu toate descoperirile fulminante ale stiintei actuale. Unii cred ca eliminarea starii de boala este posibila numai prin apelul la medicatie si tratamente alopate, altii sunt, dimpotriva, convinsi ca bolile nu se pot vindeca decat prin remedii naturale sau, mai mult, prin transformare launtrica si rugaciune. Ca intotdeauna, adevarul este undeva la mijloc...

Cand umorile nu sunt nici prea umede, nici prea uscate si circula echilibrat prin structura, omul se afla intr-o excelenta stare de sanatate, iar cunoasterea lui despre bine si rau este din ce in ce mai profunda. El nu va gandi atunci nici superficial, nici dezordonat, nici rigid si nici cu nepasare, ci il va iubi pe Dumnezeu dupa cum se cuvine si va trai in armonie cu El. Omul sanatos va face dovada de cumpatare in obiceiuri, iar gandirea sa va fi adanca si patrunzatoare. El nu se va lasa ametit de slava lumii, ci, purtat de virtutile sale, se va ridica spre bucuriile ceresti…

Hildegarde von Bingen
 

Zalmoxis, regele nostru, care este un zeu si un mare intelept, ne invata ca, dupa cum e nepotrivit sa incercam ingrijirea ochilor fara sa tinem seama de cap, tot la fel, nici capul nu poate fi ingrijit nesocotind trupul; avand in vedere acest adevar, trupul trebuie sa fie ingrijit, in acelasi fel, intr-un mod potrivit, impreuna cu sufletul. Caci motivul pentru care medicii greci nu se pricep la multe boli este acela ca ei nu cunosc tainele intregului pe care-l au de ingrijit. Daca acest intreg e bolnav, atunci nici partea nu poate fi sanatoasa. Daca insa partea tulburata va fi vindecata, atunci si intregul va fi din nou armonios, asa cum trebuie sa fie, iar omul va trai mult timp, plin de vigoare, bun la suflet si fericit.

Charmides, Platon


O fiinta umana este numita sanatoasa (svastha) daca manifesta un perfect echilibru al umorilor (dosha), al proceselor digestive si metabolice (agni), al tesuturilor (dhatu), al fluidelor si materiilor reziduale (mala), al actiunilor fizice si mentale (kriya) si daca poseda un spirit (atma), o minte (manas) si organe de simt (indriya) armonioase si animate de fericire.

Tratatul de medicina ayurvedica Sushruta samhita


Din vechime, s-a raspandit rostirea inteleapta minte sanatoasa in corp sanatos, care oglindeste conceptia anticilor asupra sanatatii ca fiind o stare de echilibru intre suflet si trup, intre subtil si grosier, o stare de intrepatrundere armonica a intregului fiintei cu partile sale. Aceasta se reflecta la nivelul tuturor structurilor si etajelor fiintei si se traduce, dupa afirmatiile multor sfinti si intelepti, prin simtamantul cunoasterii de sine, prin starea spontana de fericire, de unitate launtrica si de comuniune cu semenii, cu natura, cu universul, cu Dumnezeu.

Din aceasta perspectiva, boala este rezultatul unui dezechilibru cauzat de uitarea de sine, de instrainarea de propria esenta, care conduce la separarea de realitate, la aparitia unor ganduri si actiuni dizarmonice si in final la manifestarea unor blocaje emotionale si fiziologice ce conduc la instalarea bolii. Vindecarea sau tamaduirea, lecuirea in limbaj popular, consta in dezvatarea treptata de obiceiurile rele care au cauzat dezechilibrul (si care au devenit pentru bolnav o a doua natura) si in refacerea intregului fiintei, in toata stralucirea sa, pierduta doar vremelnic. Boala poate fi vazuta, astfel, ca o lectie, primita spre regasirea de sine, spre (re)cunoasterea scanteii divine din om, singura capabila, in realitate, sa mijloceasca reintegrarea in ordinea dumnezeiasca a lumii.

Legatura dintre spiritualitate si vindecare ne apare astfel intr-o lumina ideala, transfigurata, insanatosirea fiind, in esenta, o reintoarcere la spiritualitate a omului care si-a pierdut radacinile, persistand in greseli pe care, de cele mai multe ori, nici nu le mai constientizeaza.

Medicul este acela care trebuie "sa-l ajute pe om sa se vindece singur", dupa cum spunea Hipocrat cu mai bine de doua milenii in urma. Miracolul este, mereu, cel al vindecarii prin redobandirea credintei si prin recurgerea la resorturile profunde ale fiintei, caci, in realitate, nu exista remedii miraculoase. Procesul insanatosirii trebuie sa fie abordat, dupa caz, atat in plan launtric, psiho-emotional, cat si in planul exterior, fizic-corporal. Astfel, interior, trebuiesc remodelate in mod corespunzator sistemul de credinte si perceptiile bolnavului privitoare la realitate, in vreme ce la nivelul vital si al corpului fizic, trebuiesc reechilibrate si stabilizate energiile din toate structurile pacientului. Acela care crede din toata fiinta ca poate invinge boala, este deja pe jumatate vindecat; trebuie doar sa se mobilizeze cu perseverenta si rabdare in urmarea tratamentului, iar daca trupul nu a suferit transformari irecuperabile (extirpari, rezectii, amputari etc.), recuperarea starii de sanatate este doar o problema de timp.

Dinamica procesului de imbolnavire poate fi impartita, schematic, in etape, care evidentiaza evolutia lui. Totul incepe de la insusirea si alimentarea unei idei sau credinte gresite. Sa consideram exemplul, ipotetic, al ideii dizarmonioase "cred ca sunt superior celorlalti". Sa presupunem ca aceasta se infiltreaza in sistemul de gandire al unui anumit om; odata acceptata si subconstientizata, distorsiunea perturba si slabeste fluxul iubirii divine, care se revarsa, in mod normal - prin fiinta fiecaruia dintre noi - asupra semenilor. Persoana va incepe sa gaseasca, in mod egoist, placere in aceasta credinta si va urmari sa isi afirme superioritatea. Procesul va avea loc, mai intai, la nivelul structurilor volitive superioare, iar apoi, prin proiectie si inductie, se va imprima in structura fiintei si ca un sablon mental-emotional, care va produce, la randul lui, forme disociate de gandire si blocaje, staze energetice. Reactia constant nefavorabila a celorlalti are darul de a contraria si de a infirma acest sablon de gandire, astfel ca, inevitabil, apare si curentul de gandire opus: "cred ca sunt inferior celorlalti", care provoaca un conflict si o adevarata bresa in fluxul vital. In final, nesiguranta, teama si oscilatia intre mahnirea si furia cauzate de neconfirmarea crezului pot provoca escaladarea tensiunii nervoase, iar apoi, prin reflexie, un dezechilibru de metabolizare - cresterea aciditatii stomacale, durere si boala fizica, ulcer etc. Dupa acest model analogic, ideile si energiile dezechilibrate se transmit si se oglindesc, in mod insidios, aproape insesizabil, de sus in jos, de la structurile superioare ale fiintei la cele inferioare, cuprinzand in final segmentul fizic care le corespunde.

In procesul de vindecare launtrica, bolnavul trebuie sa parcurga aceeasi cale, de sus in jos, terapeutul ajutandu-l sa constientizeze problema si sa dezradacineze credintele gresite. Pacientul va urmari sa-si reacorde vointa proprie cu vointa divina, sa isi insuseasca o stare de acceptare de sine si de iubire neconditionata. Modul defectuos de gandire si emotiile traumatizante asociate cu el sunt readuse, apoi, cu sprijinul terapeutului, la lumina constiintei si corectate, remodelate. Sunt eliminate, prin angrenarea vointei si prin urmarea perseverenta a terapiei, blocajele emotionale, proces deseori asociat cu retrairea vechilor traume si cu eliberarea durerii acumulate. Metabolismul energetic al partii afectate poate fi, apoi, restructurat. In final, aceasta va conduce la reechilibrarea sistemelor fizice si la regasirea sanatatii.

In sfarsit, vindecarea exterioara poate avea drept resorturi regimul alimentar, postul, ingerarea activa a plantelor si remediilor, gimnastica psiho-somatica, masajul, presopunctura, chiropraxia, impachetarile cu namol, baile de plante, aromoterapia, meloterapia, etc.

Intrebarile-cheie ale pacientului in demersul de vindecare sunt: ce semnificatie are pentru mine manifestarea acestei boli? Ce mesaj imi transmite, pe aceasta cale, corpul meu? Ce anume am uitat din ceea ce sunt? Trebuie meditat cu seriozitate asupra lor, pentru ca, in acest fel, arborele patologic sa fie depistat pana la radacina, iar practicile vindecatoare sa isi poata croi calea cu mai mare usurinta.

Odata dobandita vindecarea, trebuie constientizata, de atunci incolo, importanta actului preventiv, singurul care permite instalarea permanenta a procesului creator al sanatatii. Mentinerea sanatatii este conditionata, dupa cum am vazut mai sus, de directionarea corecta a fortei originare a vietii, care se exprima diferentiat in fiinta umana, la fiecare nivel de constiinta. Schematic, acest proces de mentinere a sanatatii se poate descrie prin ciclul armonic "sunt una cu Dumnezeu -> iubesc viata si universul -> vointa mea este una cu vointa divina -> imi iubesc semenii -> am o gandire limpede si plina de puritate -> imi traiesc in mod firesc si armonios emotiile -> functiile vitale imi sunt bine intretinute, printr-un mod de viata echilibrat, care imbina activitatea cu repausul -> imi metabolizez corect energiile si imi pastrez mereu in echilibru sistemele fizice, printr-un regim alimentar corect -> ma mentin sanatos".

Sistemele moderne de vindecare evolueaza tot mai mult catre o conceptie holistica a insanatosirii si bolii, pacientul fiind vazut ca un suflet pornit in calatoria de intoarcere acasa, iar boala ca indicatorul cel mai bun al directiei corecte de urmat. Cu aparitia dispozitivelor de evidentiere si a metodelor de diagnosticare a aurei bioenergetice, actiunea terapeutica va putea imbina interventia la nivelul corpului cu cea de la nivel mental-emotional; treptat, disfunctiile vor putea fi depistate inainte ca ele sa se manifeste corporal, iar vindecarea va deveni un proces de purificare si elevare spirituala a fiintei, implinindu-se astfel conceptia straveche a scolilor intelepciunii privitoare la starea de sanatate desavarsita, care cuprinde toate aspectele fiintei, reunindu-le intr-un intreg armonios si indivizibil.


sursa: www.ecolife.ro