Armonia naturii

Notiunea de temperament este foarte cunoscuta in psihologie. Ceea ce este mai putin cunoscut este ca in multe traditii exista aceasta clasificare a oamenilor conform temperamentelor. Dintre clasificarile cele mai vechi, foarte cunoscuta este cea a lui Hipocrate care delimiteaza patru temperamente in functie de "umorile" predominante: sanguin, coleric, flegmatic si melancholic. O clasificare interesanta a temperamentelor exista in traditia hindusa.

Tantra-ele (scrieri hinduse) vorbesc despre existenta a trei temperamente, dispozitii, caractere (bhava) sau clase de oameni, adica: pashu bhava (animalica), vira bhava (eroica) si divya bhava (divina, asemanatoare zeilor). Aceste diviziuni se bazeaza pe variatele modificari ale guna-elor (cele trei calitati, caracteristici ale manifestarii, conform traditiei hinduse - tamas guna, rajas guna si sattva guna) in om (jiva).

In pashu, tamas guna opereaza preponderent asupra lui rajas, dand nastere la caracteristici neplacute: eroarea intelegerii (bhranti), somnolenta (tandra) si lenea (alasya). Totusi, este o greseala sa se presupuna ca pashu ar fi, deci, un om rau; dimpotriva, un jiva apartinand acestei categorii se poate dovedi superior unui jiva din urmatoarea categorie. Daca primului, puternic influentat de aspectul material, ii lipseste cunoasterea spirituala, cel de-al doilea, in schimb, poate abuza de mai marea libertate pe care si-a castigat-o, comitand actiuni mult mai grave datorita puterilor pe care le detine. Exista, de asemenea, numeroase tipuri de pashu, mai mult sau mai putin tamas-ice. Unele dintre ele se gasesc la cel mai de jos nivel al scarii, care marcheaza primul pas de progres peste forma animala. Altii se apropie, gradat, de clasa lui vira. Cuvantul pashu vine de la radacina "pash", "a lega". De fapt, un pashu este omul prins de legaturile (pasha) pe care Kularnava Tantra le enumera a fi in numar de opt: pacatul (daya), ignoranta si iluzia (moha), frica (bhaya), rusinea (lajja), dezgustul (ghrina), familia (kula), obiceiul (shila) si casta (varna). Mai sunt specificate in plus de catre unii, inca saizeci si doua de legaturi cu aceasta lume, insa astfel de enumerari ample nu sunt altceva decat extinderi ale celor de mai sus.

Exista alte trei diviziuni ale lui pashu: sakala, legati de catre cele trei pasha, numite: anu (dorinta de cunoastere, sau perceperea eronata a sinelui), bheda (o diviziune inclusa de maya unicului sine in manifestarea sa multipla) si karma (actiunea si fructul ei). Acestea sunt cele trei impuritati (mala) numite si: anava-mala, maya-mala si karma-mala. Pratayakala sunt aceia legati de anava-mala si karma-mala, iar vijnana-kevala sunt aceia prinsi doar de anava-mala. Acela care se elibereaza de impuritatile lui anu devine Insusi Shiva. Devi poarta pasha si tot ea reprezinta cauza lor; insasi aceasta Zeita este, de asemenea, si Pashupasha-vimochini, adica Eliberarea lui pashu din suferinta lui.

In cazul lui vira bhava, rajas opereaza mai mult asupra lui sattva si, de asemenea, ea lucreaza in mod independent catre producerea actiunilor ce implica necazurile si mahnirea (desi intr-o mai mica masura, pana cand este atinsa cea mai inalta treapta, aceea de divya bhava). Astfel, exista mai multe clase de vira bhava (in care, din nou, exista cateva categorii - unele reprezentand abia o prima treapta spre aceasta categorie, altele avand pe deplin realizata in ele natura zeiasca), in care sattva opereaza asupra lui rajas guna in sensul preponderentei evidente a celei dintai.

Nitya Tantra spune ca, dintre toate cele trei bhava, divya este cea mai buna, vira a doua, iar pashu ultima. Tot ea spune ca devata bhava trebuie sa fie trezita prin vira bhava. Pichchila Tantra afirma ca singura diferenta intre cei apartinand categoriei vira si cei apartinand categoriei divya este aceea ca primii sunt foarte uddhata, adica mult mai excitabili, fapt petrecut in urma unei preponderente mai mari a lui rajas guna in ei, decat in cazul temperamentului sattva-ic, mult mai calm.

Kubjika Tantra descrie caracteristicile unui om apartinand categoriei divya ca fiind acela care face zilnic ablutiuni, poarta mereu haine curate si semnul Tripundara-ei in cenusa sau lemn de santal, rosu, cat si margele sau diferite alte ornamente din boabe de rudraksha, realizeaza japa si archchana (anumite forme de meditatie). De asemenea, zilnic, el faptuieste acte de caritate. Credinta lui in Veda-e este puternica, ca si in Shastra-e, in Guru-l sau si in Deva-uri (zeitati). El realizeaza toate ritualurile de zi cu zi. Un astfel de om detine o inalta cunoastere a mantra-elor . El evita actele de cruzime si actiunile rele, privindu-si in mod egal atat prietenul cat si dusmanul. El pronunta intotdeauna adevarul si evita compania acelora care discrediteaza devata-urile (zeitatile) si mediteaza constant asupra Guru-lui sau. Un astfel de om considera ca fiind benefice toate devata-urile, se apleaca la picioarele femeilor, transfigurandu-le. El priveste universul ca fiind patruns in totalitate de nenumarate Shakti-uri si Devata-uri. Pentru el, Shiva se afla in toti oamenii si intregul brahmanda (Macrocosmos) este strabatut de Shiva-Shakti. Intotdeauna el se straduieste pentru atingerea si mentinerea unei aspiratii si adorari sincere (devata bhava), fiind el insusi de natura unui devata.

Aici, din nou, tantra doreste sa ofere doar un tablou general ale carui detalii nu sunt aplicabile tuturor oamenilor apartinand clasei divya bhava-ei. Pasajul arata ca aceasta prezentare se refera la ritualul divya, dar unele dintre practicile mentionate nu vor fi faptuite de catre avadhuta, care se afla deasupra tuturor actelor rituale, desi el va impartasi, de asemenea (posibil chiar intr-o masura mai mare), credintele oamenilor divya din orice categorie a acesteia - si anume ca el si orice altceva exista nu sunt si nu reprezinta altceva decat diferite manifestari ale Supremei Shakti.

In conformitate cu temperamentul unui sadhaka (discipol), tot astfel se prezinta si forma de veneratie si sadhana (practica lui spirituala). De fapt, unui pashu i se interzice categoric, de catre tantra, adoratia specifica si sadhana altor clase de temperament.

Dincolo de elementele traditionale in care abunda aceste descrieri este interesant cat de amanuntita si riguroasa este aceasta clasificare, precum si perspectiva din care este ea facuta - si anume din punctul de vedere al capacitatilor spirituale pe care oamenii le au. Observam in acest sens ca cele doua categorii vira si divya desemneaza fiinte cu un grad de dezvoltare a aspectelor spirituale ce depaseste ceea ce la ora actuala cunoastem noi ca "normalitate". In schimb, descrierea tipologiei pashu abunda de elemente ce tin de psihologia si conditionarile omului obisnuit, iar in acest sens exactitatea descrierii acestor conditionari depaseste multe clasificarii intalnite in studiile de psihologie actuale. Aceasta clasificare a temperamentelor umane dovedeste cat de profunda era viziunea asupra omului in traditia hindusa - viziune ce cuprindea atat ceea ce este "omenesc" in om, cat si potentialitatile sale spirituale si divine.

Acest articol este extras din cartea Mahanirvana Tantra scrisa de Arthur Avalon si aparuta la Editura Deceneu.


sursa: www.edituradeceneu.ro