Acasa Sfatul medicului Tratamente Articole Umor... natural Glosar Linkuri utile Astrolog
Home I Articole I Sacroterapie I Simbolurile traditionale asociate craciunului
Simbolurile traditionale asociate Craciunului
Data aparitiei: 17.12.2008
Sarbatorile de iarna - momente ale focalizarii credintei
Simbolurile sacre servesc atat la evocarea principiilor de credinta, cat si la istoria credintei. Ele sunt instrumente puternice de devotament iar prin cristalizarea elementelor religiei credinciosilor, ajuta la focalizarea si dezvoltarea credintei. De asemenea, ele sunt si o forma internationala de comunicare ce depaseste barierele de limba, nationalitate sau cultura.
Originea cuvantului simbol deriva dintr-un obicei grecesc antic, in care se spargea in bucati o tablita din lut, fiecarui membru revenindu-i, la despartire, o bucata, pentru ca, la viitoarea intalnire, aceste bucati sa se reasambleze, pentru confirmarea identitatii grupului. Astfel a luat nastere cuvantul grecesc sumbolon - "semn de recunoastere", dezvoltandu-se de aici si latinescul symbolum - "simbol". Confucius spunea ca "simbolurile reglementeaza lumea, nu cuvintele sau legile". Insusi Universul s-a identificat cu OUL, care s-ar fi nascut din apa originara izvorata din Rai si pe Pamant, sau POMUL VIETII, AXIS MUNDI - "axa lumii", cu radacinile pe celalalt taram si cu ramuri ce dadeau flori pe Pamant, varfurile ajungand pana in Rai.
Pomul de Craciun - simbol al sarbatorii si al sperantei
Pomul de Craciun a devenit un simbol universal si in zilele noastre este inaltat si decorat de oameni de orice religie, indiferent de clima tarii de bastina. Originile lui se intind pana la paganism. In traditiile norvegiene si scandinave, copacii vesnic verzi erau decorati, iar bradul lui Wotan/Odin a fost ars in onoarea solstitiului de iarna (25 decembrie) pentru a sarbatori renasterea Soarelui, pentru a simboliza puterea vietii care triumfa chiar si in lunile plictisitoare de iarna si pentru a marca sfarsitul vechiului an si inceperea unui alt an. In timpul "noptilor ciudate" din vremurile paganilor (25 decembrie - 6 ianuarie), ramuri vesnic decorate cu lumanari erau agatate in locuinte pentru protectie. In antichitate, pinul dedicat lui Attzis si Cybelei era adesea decorat cu ornamente.
Pomul de Craciun a devenit un simbol doar in secolul al XIX-lea, simbolizand nasterea si nemurirea. Pomul de Craciun il simbolizeaza pe Christos ca fiind Pomul Vietii, in timp ce lumanarile il reprezinta pe Christos insusi ca fiind Lumina Lumii - si uneori sufletele si Soarele, Luna si stelele Pomului Cosmic. Merele (inlocuite de jucarii) au fost folosite pentru decor simbolizand marul Pomului Cunoasterii.
Daca traditia copacului de Craciun, bradul, este relativ recenta, ea rezulta totusi din fuziunea mai multor traditii vechi, dintre care credinta in puterile naturii reprezentate de verdele etern. Initial decorat cu mere rosii, apoi cu flori de hartie si ghirlande, el este copacul de sarbatoare si de speranta. In aceeasi zi, o alta traditie, cea a busteanului aprins in camin si destinat sa arda vreme de trei zile, exprima mai multe credinte, conjugand simbolul copacului cu cel al focului. De cele mai multe ori, acest bustean trebuia sa provina de la un copac fructifer si sa fie aprins, in mod ritual, de cel mai tanar membru al familiei, cu o sursa de lumina noua, deseori udata cu apa sfintita, vin sau ulei. Trosnetul acestor flacari era un mijloc de divinatie. In plus, carbunii si taciunii lui aveau calitati protectoare: indepartau de casa si ogor animalele daunatoare si te fereau de farmecele vrajitoarelor; un carbune mic pus in sicriul unui defunct facilita calatoria spre lumea de dincolo.
In Europa, pe acest fond de credinte vechi s-au grefat sarbatorile crestine, producand un calendar festiv unde se amesteca cele doua aspecte: continutul profan si continutul religios se confrunta deseori in sarbatorile familiale si comunitare cu caracter mixt. In spatele sentimentului de sarbatoare se afla experienta sacrului; prin exaltarea colectiva, sarbatoarea ar fi mijlocul cel mai direct si cel mai comun tuturor pentru atingerea acestei experiente. Unul dintre aspectele esentiale ale timpului sarbatorii - intrucat aceleasi ritualuri revin la aceleasi date - este acela de a fi comun unui intreg popor, de a aduna la un loc o intreaga comunitate.
Simbolul lumanarii - Lumina Divina a lui Iisus
Simboluri de lumina, lumanarile sau tortele sunt prezente in cadrul a numeroase rituri si concentreaza simbolistica focului, flacarii, aerului si fumului. Lumanarea asociaza materia si spiritul. Ceara care arde si se distruge si flacara care se inalta exprima, din punct de vedere crestin, dubla natura a lui Iisus Christos: umana si divina.
Asociate rugaciunii, lumanarile insotesc, prin miscarea verticala a flacarii, ascensiunea solicitarii sau a dorintei formulate. Materializare a dorintei, a rugaciunii, a solicitarii, lumanarea aprinsa constituie prelungirea lor. Flacara concentreaza toate energiile, ea este sufletul focului.
Lumanarea aprinsa are semnificatie in multe religii si culturi ca simbol al luminii, al vietii si spiritualitatii, dar are o importanta particulara in crestinism unde simbolizeaza Lumina Divina a lui Christos si insasi credinta. Este mult folosita in ritualurile liturghiei crestine. In riturile funebre, lumanarile reprezinta lumina raului. Lumanarile aprinse de credinciosi in fata altarelor pot simboliza sufletele celor plecati sau o cerere de iluminare a celui care se roaga. In antichitate, obiceiul de a purta lumina in fata marilor personaje pentru a le lumina drumul constituia o dovada de onoare.
Simbolismul Nasterii Pruncului si al Fecioarei Maria
Fecioara Maria apare frecvent in picturile crestine ale evenimentelor importante, cum ar fi Nasterea, Rastignirea si inaltarea. Ea este insotita de numeroase simboluri ale puritatii - un crin si valul castitatii. Nimbul si prezenta ingerilor reprezinta sfintenia sa ca mama a lui Iisus. Este adesea insotita de chiparosi si maslini, Pomul vietii si trandafirul alb (pentru ca ea este Trandafirul Paradisului). De obicei poarta mantie albastra, semnificand credinta, compasiunea si apele de botez. Fecioara Maria mai este cunoscuta ca Regina Raiului, cu o coroana de stele si alte atribute regale, ca Doamna a indurarii (Misericordia) adapostind credinciosii sub mantia sa albastra sau ca Doamna a Suferintelor (Dolorosa) cu pieptul strapuns de sapte sabii.
Pictura lui Boticelli, "Nasterea mistica", este si ea plina de simboluri: Fecioara Maria, cu mantia albastra a puritatii, aplecata in adoratie asupra copilului Iisus, in timp ce un bou (dupa Isaia, si-ar cunoaste Stapanul si il incalzeste prin respiratia sa) si un magar (care cunoaste ieslele Stapanului) il privesc. In stanga lui Iisus Christos se vad Iosif si Magii. Ingerii ceresti si cei cazuti se iau de mana in semn de impacare, in timp ce trei ingeri citesc pe acoperisul staulului din Cartea Sfanta. Deasupra se afla un cerc de ingeri dansand care invart trei coroane, semnificand atat Sfanta Treime, cat si ciclul nasterii, vietii si mortii. Ramuri de maslin abunda, ca semn al impacarii omului cu Dumnezeu, al pacii si al Copacului Cunoasterii.
Crinul, un simbol al puritatii, perfectiunii, milei si maiestatii in cele mai multe culturi, a simbolizat lumina si principiul masculin (datorita formei falice a pistilului).
In mitologia greco-romana, floarea de crin era sacra pentru Hera, pentru ca se spune ca a fost stropita de laptele ei, iar pentru Artemis era semn al virginitatii ei.
Potrivit traditiei crestine, crinul s-a nascut din lacrimile de regrete varsate de Eva cand a parasit Gradina Raiului.
In iconografia crestina, crinul este mai mult asociat cu Fecioara Maria (dar si cu Arhanghelul Gabriel care este pictat tinand un crin in mana, in timpul Bunei Vestiri), simbolizand castitatea. Si Iosif este pictat, uneori, cu un buchet de crini infloriti.
Tulpina crinului simbolizeaza religiozitatea Mariei, frunzele - umilinta Ei, petalele albe - virginitatea, parfumul - Divinitatea, apoi a devenit un atribut al tuturor sfintilor. Iisus Christos este pictat, uneori, ca Judecatorul Lumii, cu un crin in gura; in acest caz, floarea reprezinta indurarea, in timp ce un crin impreuna cu o sabie simbolizeaza inocenta si vinovatia. Cu cele trei petale, crinul simbolizeaza Trinitatea si virtutile triple ale dreptatii, sperantei si caritatii.
sursa: www.angelinspir.ro
Simbolurile sacre servesc atat la evocarea principiilor de credinta, cat si la istoria credintei. Ele sunt instrumente puternice de devotament iar prin cristalizarea elementelor religiei credinciosilor, ajuta la focalizarea si dezvoltarea credintei. De asemenea, ele sunt si o forma internationala de comunicare ce depaseste barierele de limba, nationalitate sau cultura.
Originea cuvantului simbol deriva dintr-un obicei grecesc antic, in care se spargea in bucati o tablita din lut, fiecarui membru revenindu-i, la despartire, o bucata, pentru ca, la viitoarea intalnire, aceste bucati sa se reasambleze, pentru confirmarea identitatii grupului. Astfel a luat nastere cuvantul grecesc sumbolon - "semn de recunoastere", dezvoltandu-se de aici si latinescul symbolum - "simbol". Confucius spunea ca "simbolurile reglementeaza lumea, nu cuvintele sau legile". Insusi Universul s-a identificat cu OUL, care s-ar fi nascut din apa originara izvorata din Rai si pe Pamant, sau POMUL VIETII, AXIS MUNDI - "axa lumii", cu radacinile pe celalalt taram si cu ramuri ce dadeau flori pe Pamant, varfurile ajungand pana in Rai.
Pomul de Craciun - simbol al sarbatorii si al speranteiPomul de Craciun a devenit un simbol universal si in zilele noastre este inaltat si decorat de oameni de orice religie, indiferent de clima tarii de bastina. Originile lui se intind pana la paganism. In traditiile norvegiene si scandinave, copacii vesnic verzi erau decorati, iar bradul lui Wotan/Odin a fost ars in onoarea solstitiului de iarna (25 decembrie) pentru a sarbatori renasterea Soarelui, pentru a simboliza puterea vietii care triumfa chiar si in lunile plictisitoare de iarna si pentru a marca sfarsitul vechiului an si inceperea unui alt an. In timpul "noptilor ciudate" din vremurile paganilor (25 decembrie - 6 ianuarie), ramuri vesnic decorate cu lumanari erau agatate in locuinte pentru protectie. In antichitate, pinul dedicat lui Attzis si Cybelei era adesea decorat cu ornamente.
Pomul de Craciun a devenit un simbol doar in secolul al XIX-lea, simbolizand nasterea si nemurirea. Pomul de Craciun il simbolizeaza pe Christos ca fiind Pomul Vietii, in timp ce lumanarile il reprezinta pe Christos insusi ca fiind Lumina Lumii - si uneori sufletele si Soarele, Luna si stelele Pomului Cosmic. Merele (inlocuite de jucarii) au fost folosite pentru decor simbolizand marul Pomului Cunoasterii.
Daca traditia copacului de Craciun, bradul, este relativ recenta, ea rezulta totusi din fuziunea mai multor traditii vechi, dintre care credinta in puterile naturii reprezentate de verdele etern. Initial decorat cu mere rosii, apoi cu flori de hartie si ghirlande, el este copacul de sarbatoare si de speranta. In aceeasi zi, o alta traditie, cea a busteanului aprins in camin si destinat sa arda vreme de trei zile, exprima mai multe credinte, conjugand simbolul copacului cu cel al focului. De cele mai multe ori, acest bustean trebuia sa provina de la un copac fructifer si sa fie aprins, in mod ritual, de cel mai tanar membru al familiei, cu o sursa de lumina noua, deseori udata cu apa sfintita, vin sau ulei. Trosnetul acestor flacari era un mijloc de divinatie. In plus, carbunii si taciunii lui aveau calitati protectoare: indepartau de casa si ogor animalele daunatoare si te fereau de farmecele vrajitoarelor; un carbune mic pus in sicriul unui defunct facilita calatoria spre lumea de dincolo.
In Europa, pe acest fond de credinte vechi s-au grefat sarbatorile crestine, producand un calendar festiv unde se amesteca cele doua aspecte: continutul profan si continutul religios se confrunta deseori in sarbatorile familiale si comunitare cu caracter mixt. In spatele sentimentului de sarbatoare se afla experienta sacrului; prin exaltarea colectiva, sarbatoarea ar fi mijlocul cel mai direct si cel mai comun tuturor pentru atingerea acestei experiente. Unul dintre aspectele esentiale ale timpului sarbatorii - intrucat aceleasi ritualuri revin la aceleasi date - este acela de a fi comun unui intreg popor, de a aduna la un loc o intreaga comunitate.
Simbolul lumanarii - Lumina Divina a lui IisusSimboluri de lumina, lumanarile sau tortele sunt prezente in cadrul a numeroase rituri si concentreaza simbolistica focului, flacarii, aerului si fumului. Lumanarea asociaza materia si spiritul. Ceara care arde si se distruge si flacara care se inalta exprima, din punct de vedere crestin, dubla natura a lui Iisus Christos: umana si divina.
Asociate rugaciunii, lumanarile insotesc, prin miscarea verticala a flacarii, ascensiunea solicitarii sau a dorintei formulate. Materializare a dorintei, a rugaciunii, a solicitarii, lumanarea aprinsa constituie prelungirea lor. Flacara concentreaza toate energiile, ea este sufletul focului.
Lumanarea aprinsa are semnificatie in multe religii si culturi ca simbol al luminii, al vietii si spiritualitatii, dar are o importanta particulara in crestinism unde simbolizeaza Lumina Divina a lui Christos si insasi credinta. Este mult folosita in ritualurile liturghiei crestine. In riturile funebre, lumanarile reprezinta lumina raului. Lumanarile aprinse de credinciosi in fata altarelor pot simboliza sufletele celor plecati sau o cerere de iluminare a celui care se roaga. In antichitate, obiceiul de a purta lumina in fata marilor personaje pentru a le lumina drumul constituia o dovada de onoare.
Simbolismul Nasterii Pruncului si al Fecioarei MariaFecioara Maria apare frecvent in picturile crestine ale evenimentelor importante, cum ar fi Nasterea, Rastignirea si inaltarea. Ea este insotita de numeroase simboluri ale puritatii - un crin si valul castitatii. Nimbul si prezenta ingerilor reprezinta sfintenia sa ca mama a lui Iisus. Este adesea insotita de chiparosi si maslini, Pomul vietii si trandafirul alb (pentru ca ea este Trandafirul Paradisului). De obicei poarta mantie albastra, semnificand credinta, compasiunea si apele de botez. Fecioara Maria mai este cunoscuta ca Regina Raiului, cu o coroana de stele si alte atribute regale, ca Doamna a indurarii (Misericordia) adapostind credinciosii sub mantia sa albastra sau ca Doamna a Suferintelor (Dolorosa) cu pieptul strapuns de sapte sabii.
Pictura lui Boticelli, "Nasterea mistica", este si ea plina de simboluri: Fecioara Maria, cu mantia albastra a puritatii, aplecata in adoratie asupra copilului Iisus, in timp ce un bou (dupa Isaia, si-ar cunoaste Stapanul si il incalzeste prin respiratia sa) si un magar (care cunoaste ieslele Stapanului) il privesc. In stanga lui Iisus Christos se vad Iosif si Magii. Ingerii ceresti si cei cazuti se iau de mana in semn de impacare, in timp ce trei ingeri citesc pe acoperisul staulului din Cartea Sfanta. Deasupra se afla un cerc de ingeri dansand care invart trei coroane, semnificand atat Sfanta Treime, cat si ciclul nasterii, vietii si mortii. Ramuri de maslin abunda, ca semn al impacarii omului cu Dumnezeu, al pacii si al Copacului Cunoasterii.
Crinul, un simbol al puritatii, perfectiunii, milei si maiestatii in cele mai multe culturi, a simbolizat lumina si principiul masculin (datorita formei falice a pistilului).In mitologia greco-romana, floarea de crin era sacra pentru Hera, pentru ca se spune ca a fost stropita de laptele ei, iar pentru Artemis era semn al virginitatii ei.
Potrivit traditiei crestine, crinul s-a nascut din lacrimile de regrete varsate de Eva cand a parasit Gradina Raiului.
In iconografia crestina, crinul este mai mult asociat cu Fecioara Maria (dar si cu Arhanghelul Gabriel care este pictat tinand un crin in mana, in timpul Bunei Vestiri), simbolizand castitatea. Si Iosif este pictat, uneori, cu un buchet de crini infloriti.
Tulpina crinului simbolizeaza religiozitatea Mariei, frunzele - umilinta Ei, petalele albe - virginitatea, parfumul - Divinitatea, apoi a devenit un atribut al tuturor sfintilor. Iisus Christos este pictat, uneori, ca Judecatorul Lumii, cu un crin in gura; in acest caz, floarea reprezinta indurarea, in timp ce un crin impreuna cu o sabie simbolizeaza inocenta si vinovatia. Cu cele trei petale, crinul simbolizeaza Trinitatea si virtutile triple ale dreptatii, sperantei si caritatii.
sursa: www.angelinspir.ro
Tipareste Recomanda trimite prin YM
- Alte articole in legatura:
- Intelepciunea inimii
- Sa ne reamintim menirea vietii
- Modalitati practice de revelare a menirii personale
- Cauzele subtile ale bolilor si vindecarea prin rugaciune
- Padre Pio si ingerii
- Ingerii - de la credinta la experienta
- Familia umana
- Ingerii miracolului iubirii
- Puterea cea tainica a surasului
- Semnificatia profunda a Craciunului
- Rugaciunea eficienta
- Vindecarea prin credinta
- Cautarea si revelarea lui Dumnezeu
- Cele mai citite articole:
- Ayurveda - Scop si obiective
- NOU! TERAPIA CU APA DE IZVOR
- Curs intensiv - Ayurveda
- Pulberile din plante medicinale
- Cele trei cerinte fundamentale pentru a avea o viata sanatoasa
- Armonizarea polara cu ajutorul plantelor vindecatoare
- Fructele uscate in dieta ayurvedica
- Starea de ARMONIE in viziunea sistemului Ayurveda
- Trupul si mintea
- Vitaminele - sursa vietii
Comentarii utilizatori
