Armonia naturii

Sacroterapia, sau terapia prin sacru, cuprinde toate acele modalitati de vindecare ce isi au izvorul in tot ceea ce fiinta umana resimte ca fiind sacru, divin si de asemenea in tot ceea ce o ajuta sa traiasca aceasta stare de raportare, comuniune cu ceva inalt, superior, forta dumnezeiasca.

Sacroterapia a oferit dintotdeauna o viziune integrata a starii armonioase, in care fiinta umana ar trebui sa traiasca. Aceasta terapie cauta resursele latente ale omului, prin credinta, prin refacerea legaturii sale cu dumnezeirea. Vom observa faptul ca, din cele mai vechi timpuri omul a cautat indrumarea, ghidarea unei forte supranaturale, benefice. Fiecare popor prin ideile si credintele sale specifice, a folosit diverse procedee de vindecare.

Sacroterapia restabileste, totodata o legatura intre trup si suflet, intre starea corpului si starile noastre interioare, psihice. Studiile din medicina moderna , precum si analiza psihologica a starilor, emotiilor si gandurilor au evidentiat existenta unei legaturi stranse intre bolile de care sufera omul si atitudinea sa mentala, spirituala.

Ca si metode folosite in aceasta terapie, desi ele nu sunt regasite mereu intr-o forma sintetizata, am putea aminti rugaciunea, izolarea in rugaciune, citirea unor texte religioase, sacre, postul realizat intr-o anumita stare, credinta, daruirea neconditionata fata de divin si fata de ceilalti si nu in ultimul rand iubirea plina de ardoare.

Orientarea spre sacru, calatoria interioara, inseamna: a te trezi din punct de vedere spiritual; a renaste la o adevarata viata; a dezvolta potentialitati proprii fiecaruia; a evolua spiritual si nu a adormi intr-un vis proiectat asupra realitatii. Aceasta trezire din punct de vedere spiritual presupune ca fiinta umana sa devina constienta ca nu este corpul, simturile, mintea, numele, functia, ci sa afle cine este cu adevarat.

Notiunea de interior nu face in nici un caz abstractie de exterior, caci amandoua se topesc una in alta, indisociabil. Pe frontonul templului din Delphi este scris: "Cunoaste-te pe tine insuti si vei cunoaste intregul Univers, cu energiile si fortele sale ascunse", iar un aforism al intelepciunii orientale ne invata: "Ceea ce este aici (in microcosmosul fiintei umane) este pretutindeni (in macrocosmos), ceea ce nu este aici nu este nicaieri".

Vom putea descoperi, in incursiunile viitoare, cum stiinta a confirmat de-a lungul timpului aceleasi adevaruri pe care religiile le afirmau de mult.

In vremurile pe care le traim, in care viteza evenimentelor este aproape coplesitoare, in care grijile si suferinta predomina, am putea spune ca sacroterapia poate semnifica acele eforturile ale omului modern de a regasi sursa unei armonii perfecte intre trebuintele si activitatile cotidiene si nevoile si cautarile sufletesti, transpunand astfel sacrul in profan.