Armonia naturii

In traditiile stravechi, plopul negru a fost permanent utilizat in ritualuri magice, fiind asociat cu trecerea in "celelalte lumi" si cu calatoriile astrale. Una din legende spune ca Heliadele, vazand caderea din cer a fratelui lor, indurerate, s-au fixat in sol si au devenit plopi, iar lacrimile lor s-au transformat in picaturi de ambra, care se intareste pe scoarta copacului.

Potrivit altei legende, Hercule a purtat o coroana din frunze de plop dupa ce l-a eliberat pe Cerber, infricosatorul dulau al iadului, din imparatia lui Hades; grecii considerau ca una din fetele frunzelor de plop e mai intunecata datorita fumului si cenusii din taramul lui Hades (zeul mortii).

In traditia crestina se spune ca din lemn de plop a fost facuta crucea lui Hristos si ca frunzele plopului incep sa tremure cand isi amintesc aceasta.

Anticii confectionau scuturi din lemn de plop, deoarece il considerau un bun protector impotriva ranilor mortale, iar magicienii il utilizau in ritualuri pentru dobandirea succesului, pentru protectia de farmece, pentru speranta si iubire. Plopul e considerat si un simbol al capacitatii de a rezista si a invinge. A fost numit "copacul ce transcende teama".

Este originar din Turcia si Iran, de unde a fost aclimatizat de catre arabi in intreg bazinul mediteranean. In prezent se gaseste pe aproape toate continentele. Creste de la campie pana la munte, la altitudini de 1400-1800m si prefera terenurile umede, de-a lungul raurilor si in lunci. Poate trai pana la 200 de ani si atinge inaltimi de 30-35m si un diametru de pana la 2 m.

Exista mai multe specii de plop, plopul negru poate fi confundat cu plopul alb sau plopul tremurator, dar se deosebeste de acestia prin scoarta, brazdata de timpuriu pe cea mai mare parte a tulpinii (la celelalte specii scoarta ramane neteda pana la varste inaintate) si prin mugurii mari, alungiti (2-3 cm) si mai ascutiti. Denumirea stiintifica provine de la "populus" = popor (lat.)

In scopuri medicinale se folosesc mugurii, care se pot recolta de la sfarsitul lui februarie pana la inceputul lui aprilie, preferabil inainte de dezvoltarea frunzelor, direct de pe ramuri. Mugurii sunt ovoizi, luciosi, rasinosi in interior, de culosre brun-deschis pana la brun, cu miros placut si gust amarui, aromat

Compozitie

- flavone cu efect diuretic, antioxidant si antiinflamator
- taninuri cu actiune astringenta
- saponozide cu actiune diuretica
- ulei volatil cu efect antiseptic
- resine
- ceruri
- glicozide (salicina) cu efect antiinflamator

Actiuni terapeutice

- antiseptic datorita prezentei uleiurilor volatile, in special antiseptic urinar si respirator; in traditia populara se obisnuia sa se arda ramuri tinere de plop in camerele in care au stat mult timp cei bolnavi, pentru a le dezinfecta
- cicatrizant
- astringent
- antiinflamator prin flavone si salicina
- analgezic datorita salicinei
- antipiretic
- diaforetic
- diuretic, stimuleaza in special eliminarea de acid uric
- tonic
- expectorant

Indicatii terapeutice

- reumatism, datorita efectului antiinflamator si analgezic, care apar in mare parte datorita continutului plantei in salicina, care reprezinta o forma naturala de aspirina; denumirea farmacologica a aspirinei este "acid acetil salicilic", un derivat de salicina; dealtfel, primele forme de "aspirina" au fost extractele din scoarta de salcie, primul arbore la care s-a descoperit prezenta acestui glucozid; salicina este prezenta la trei specii de plop (Populus alba, Populus nigra si Populus tremula), la trei specii de salcie si la cretusca (Filipendula ulmaria); o combinatie din acestea trei (muguri de plop negru, scoarta de salcie si cretusca) reprezinta un bun remediu antiinflamator si antireumatic si deasemenea antifebril

- guta, datorita efectului antiinflamator ,analgezic si eliminator ai acidului uric; se poate combina cu frunze de mesteacan si urzica

- stari febrile, in asociere cu tintaura

- stari inflamatorii ale cailor respiratorii:
bronsite si traheite, alaturi de cimbru si patlagina
laringite, impreuna cu salvia

- infectii si inflamatii ale cailor urinare (cistite, pielite) alaturi de mesteacan si merisor

- hemoroizi (in uz extern)

- stari de astenie fizica si psihica, datorita efectului tonic

- anorexie (lipsa apetitului)

- crampe si dureri musculare, in utilizare externa (unguent)

- degeraturi (in uz extern)

Mugurii de plop reprezinta planta preferata a albinelor ca materie prima pentru fabricarea propolisului, care este folosit in stupi ca un "chit" pentru astuparea fisurilor si deasemenea ca un excelent antiseptic.

Mod de administrare

Intern se poate administra sub forma de pulbere.
Planta uscata se rasneste fin cu o rasnita electrica curata; din pulberea obtinuta se ia cate o treime de lingurita de 4 ori pe zi, la intervale regulate, cu minim 30 minute inainte de mese, se tine sublingual 15-20 minute apoi se inghite cu putina apa plata. De regula se administreaza in amestecuri de mai multe plante, in functie de efectul dorit.

Macerat la rece:
Se pun 2 linguri pline de planta la 1 litru de apa plata si se lasa aproximativ 7 ore iarna si 3 ore vara la temperatura camerei, apoi se strecoara; se bea pe parcursul unei zile, cu inghitituri mici, intre mese.

Extern se utilizeaza sub forma de bai cu macerat: se prepara macerat din 300 g planta la 5 l apa, care se adauga intr-o cada cu apa calduta; se fac bai de aprox. 20 minute, de 2 ori pe saptamana.

Unguentul aplicat pe zonele afectate de 3-4 ori pe zi (in caz de artroze, spondiloza, dureri musculare, hemoroizi, degeraturi)
comanda unguent de muguri de plop

Mugurii de plop negru

Rasina mugurilor de plop este sursa vegetala a propolisului. Se mai numeste si propolisul vegetal.

Principii active: glicozizi fenolici (salicina si populina); ulei volatil (betulen, alfa, beta si gama betulenol, humulen, alfa cariofilen), compusi de natura flavonica (crizina si tectocrizina), taninuri, rezina, ulei gras, acizii malic si galic, saponine, manitol etc.

In literatura de specialitate sunt enumerate auxinele, vitaminele si flavonii existenti atat in compozitia propolisului cat si in compozitia chimica a mugurilor de plop. Analiza spectrala a extractelor de propolis si de muguri de plop arata prezenta a 17 elemente.
 
Microelementele esentiale din rasina mugurilor de plop sunt aceleasi ca si cele din propolis: fier, zinc, cupru, cobalt, molibden, mangan, iod, indispensabile, in cantitati mici, cresterii organismului.

Prin analize chimice de specialitate s-a aratat ca exista 5 substante prezente in acelasi timp in propolis ca si in mugurii de plop: chrizina, tectochrizina, galangina, izalpinina, pinocembrina dintre care sunt antibiotice: galangina, izalpinina si pinocembrina.

S-a constatat ca si extractele de propolis si cele de mugur de plop au actiune similara antibiotica si antifungica.

Utilizare

- macerat, cu o lingurita de muguri de plop zdrobiti ce se adauga la o cana de 250 ml de apa rece; se beau 2-3 cani pe zi; maceratul dintr-o lingurita de muguri la 200 ml apa rece, pastrat intr-o sticla inchisa ermetic, se poate folosi pentru clatitul gurii si aspiratie pe nas, de 2-3 ori pe zi: dimineata, la sculare, dupa masa de pranz si seara, inainte de culcare; este un remediu excelent pentru paza portilor de intrare a microbilor, adica a nasului si a gurii.

- unguent din 20 % muguri zdrobiti, cu 100 g vaselina;

- ulei, 20 % muguri la 100 g ulei de masline, floarea-soarelui sau porumb;

- tinctura din 10-20-30 % muguri zdrobiti; se macereaza in 100 ml alcool de 90°, timp de 10 zile; se iau cate 10-20-30 picaturi in apa, de trei ori pe zi, inainte de mese cu o ora;

- bai locale, cu macerat (20 g muguri la 1 1 apa);

- bai generale, cu macerat (200 g muguri la 5 1 apa calduta); se strecoara si se toarna in apa din cada la temperatura de 37°.


sursa: www.ayurvedaromania.ro