Conform traditiei trace nord-dunarene, in Carpati este localizata una dintre cele sapte coloane ale cerului. Aceasta este si parerea arheologilor si paleontologilor care afirma ca spatiul carpatic este adevarata matca a populatiilor indo-europene si centrul celei mai vechi culturi cunoscute in prezent. Exista chiar fotografii care au surprins in zona varfului Omu o coloana de lumina ce se pierde in cosmos. Astfel de fenomene intalnite frecvent pe teritoriul tarii noastre nu sunt vizibile decat in anumite momente ale zilei si presupun o anumita initiere a observatorului.
Zona in care au fost inregistrate cele mai multe fenomene luminoase enigmatice este de fapt centrul geografic al vechii Dacii si cuprinde atat numeroase monumente megalitice si pesteri in care era adorat zeul suprem al geto-dacilor, Zamolxis, despre care vorbeste Strabo, se afla tot in interiorul acestei zone.
Doctrina sacerdotala a geto-dacilor se baza pe credinta in nemurirea sufletului, vegetarianism, existenta fericita de dincolo de lumea aceasta si puterea nemarginita a lui Dumnezeu.
Razboinicii geti aveau un curaj exceptional si nu se temeau de moarte, dimpotriva, aceasta era sarbatorita ca un eveniment fericit. Herodot precizeaza ca getii erau cei mai curajosi si mai drepti dintre traci. Probabil, Zamolxis le propavaduise nemurirea sufletului celui ucis in lupta si trimiterea sa intr-un paradis despre care nu avem nicio descriere. La origine, Zamolxis pare sa fi fost un profet si un asociat al regelui get. Legenda sa comporta un scenariu de epifanie care seamana vag cu acela al zeitatilor care mor si invie precum Osiris si Attis. Zamolxis se retragea la fiecare trei ani intr-o sala subterana simulandu-si disparitia. Totusi el era un zeu ceresc uranian, zeul care manuieste fulgerul, similar lui Zeus la romani si lui Indra la indieni. Getii aveau jocuri in care il cinsteau pe Zamolxis, luptand alaturi de el impotriva monstrilor cu chip de balaur, care in timpul furtunii ii intunecau fata luminoasa. Acesti balauri ceresti vor fi adoptati ca entitati ocrotitoare impotriva duhurilor rele, iar imaginea lor va deveni steag de razboi al acestui popor si se va raspandi in intreaga armata romana.
Balaurul dac avea cap de lup prelungit in chip de sarpe, ceea ce ne duce cu gandul la o reprezentare similara din tratatele intelepciunii orientale: sarpele incolacit care simbolizeaza energia KUNDALINI. In reprezentarea dacica sarpele invoca trezirea acestei energii si orientarea ei impotriva fortelor raului.
Exista dovezi certe ca geto-dacii aveau cunostinte profunde de fiziologie energetica subtila care aveau sa devina mai tarziu specifice medicinei traditionale chineze (acupunctura) si misticii indiene. Au fost descoperite morminte de inhumatie la Aiud, Simeria si in alte localitati in care cadavrele purtau pe frunte o roata solara de bronz indicand focarul energetic cunoscut in mistica indiana sub numele de AJNA CHAKRA (chakra = roata) si, de asemenea, statuete antropomorfe prezentand trasee energetice similare meridianelor de acupunctura de la chinezi, nadi-urilor de la indieni si puncte dispuse bilateral, simetric, cu o topografie identica hartilor de acupunctura chineza.
Deceneu, consilierul regelui Burebista si cel mai insemnat dintre preotii lui Zamolxis, i-a initiat pe geto-daci si in cosmologie, astronomie, astrologie si secretele construirii sanctuarelor calendar, cum sunt cele descoperite in ruinele de la Gradistea Muncelului si Costesti.
Mesajele puternicei spiritualitati geto-dace traverseaza mileniile catandu-ne si nu este deloc intamplator ca in prezent ele apar din ce in ce mai frecvent, caci vestesc momentul unei adevarate renasteri spirituale a poporului roman.
sursa: www.luxsublima.ro