Acasa Sfatul medicului Tratamente Articole Umor... natural Glosar Linkuri utile Astrolog
Home I Articole I Frontierele stiintei I Misterul elementelor ormus
Misterul elementelor ORMUS
Data aparitiei: 20.05.2008
Un concentrat de elemente speciale, ce se gasesc din abundenta in apa de mare, are un potential uimitor in imbunatatirea calitatii solului, cresterea recoltelor, ameliorarea starii de sanatate a oamenilor si a animalelor si chiar in combaterea schimbarilor climaterice.
O posibila noua stare a materiei cu perspective promitatoare in agricultura si in sanatate
Acest articol prezinta o descoperire recenta si putin cunoscuta care poate fi de o mare importanta pentru viitorul omenirii. Dar mizele stiintifice sunt mari: daca aceste revendicari vor fi pe deplin validate, ar trebui sa devenim constienti de existenta unui grup de substante - probabil elemente chimice - a caror existenta nici nu a fost banuita pana acum. A fost creat pentru aceste substante si un nume: ORMUS.
Mai jos sunt prezentate cateva dintre ideile extrem de controversate cu privire la ce sunt aceste elemente si la extraordinarele lor proprietati chimice si fizice. Insa, in primul rand, importanta practica a acestei descoperiri consta in efectele benefice ale acestor elemente asupra vietii plantelor si animalelor. Asa cum se detaliaza in urmatoarele, efectul adaugarii acestor elemente in procesul de crestere al unor plante este aproape fenomenal. Beneficii remarcabile s-au obtinut si in imbunatatirea starii de sanatate a oamenilor si animalelor.
Descoperirea elementelor ORME de catre David Hudson
Povestea descoperirii acestor elemente a inceput pe la sfarsitul anului 1970, cu David Hudson, un fermier bogat, cultivator de bumbac din Arizona. Deoarece solul vulcanic din acea regiune avea caracteristici neobisnuite si se stia ca rocile care se aflau dedesubt contineau metale pretioase, el s-a decis sa faca o analiza cantitativa elementara completa asupra lui. Analistii sai au fost pusi insa in incurcatura cand au descoperit o fractiune care sfida orice analiza: nu prezenta caracteristici metalice, nu prezenta reactii chimice si nu avea o semnatura spectroscopica. Unul dintre analistii care realiza spectroscopia a sugerat sa se realizeze o "ardere mai lunga". Doar in acel moment caracteristicile spectrale au inceput sa apara si cel mai surprinzator a fost faptul ca acestea erau sugestive pentru anumite metale pretioase. In mod evident acest lucru necesita realizarea unor investigatii ulterioare, prin urmare Hudson, detinand fonduri considerabile, a angajat cativa chimisti, fiind hotarat sa rezolve problema. Rezultatele pe care le-a obtinut sunt mentionate in amanunt in brevetul sau.1 El a sustinut si cateva prelegeri publice pe aceasta tema. Am invatat pentru prima data despre acest fenomen in urma vizionarii timp de noua ore a unei inregistrari video a unei astfel de prelegeri. Oricum, in nici un jurnal stiintific nu a aparut nici macar un singur articol despre acest subiect.
Tocmai din cauza faptului ca afirmatiile lui Hudson sunt atat de fascinante, am amanat sa scriu despre ele, in speranta gasirii unor confirmari academice. In timp ce nici o cercetare academica oficiala nu parea a se realiza, un grup independent de oameni de stiinta si civili au lucrat asupra acestui subiect timp de cativa ani. Fara a beneficia de vreo finantare sau de un laborator oficial si neavand nici o legatura cu Hudson, ei au reusit sa reproduca cel putin cateva dintre descoperirile revendicate de el. Munca lor, impreuna cu cea a lui Hudson, este sintetizata intr-un numar de articole scrise de Barry Carter, ce pot fi gasite pe vastul si foarte informatul sau site.2 Exista de asemenea si cateva forumuri foarte active pe internet, pe unul dintre ele, un grup de lucru stiintific, discuta diverse aspecte ale chimiei si fizici acestora si de asemenea despre metodologia extragerii si analizei acestor materiale. Deci ce concluzii pot fi trase pana in prezent?
Devine clar faptul ca odata cu aceasta descoperire, intram intr-o arie noua si foarte complexa si ca inca suntem la un nivel de cunoastere destul de redus. Intr-adevar, se poate spune ca s-a deschis un nou capitol in fizica, chimie si biologie.
Faptele de baza par a fi acum dincolo de orice indoiala; atat din munca lui Hudson, cat si din cea a grupului independent, reiese ca un anume numar de metale pretioase (si unele nepretioase) incluzand aici: rodiul, iridiul, aurul, platina, paladiul, cuprul si alte cateva, pot exista intr-o stare complet diferita, in care nu sunt metalice - existand sub forma unei pudre gri sau albe atunci cand sunt izolate intr-o stare solida. Hudson a facut alte trei afirmatii principale, care sunt mai discutabile. El a spus ca in forma Ormus a acestor elemente, electronii sunt rearanjati intr-un astfel de mod incat ei nu mai participa la reactii chimice. De asemenea, legaturile care tin in mod normal atomii de metal impreuna in forma solida lipsesc, prin urmare aceste elemente ar fi pur si simplu monoatomice. Din aceasta cauza el le-a numit la inceput Elemente Monoatomice Rearanjate Orbital sau ORME. Lucrari mai recente sugereaza acum ca cel putin cateva dintre acestea ar putea fi diatomice si de asemenea ca legaturi foarte slabe pot exista cu anumite elemente, in special cu metalele alcaline. Prin urmare numele generic a fost schimbat cu ORMUS. Se face deseori referire la ele ca fiind starea-M a acestor elemente. O alta afirmatie si mai radicala este ca rearanjarea electronilor implica formarea unor perechi Cooper, prin urmare ele pot fi (sau pot deveni folosindu-se anumite tratamente) superconductibile la temperaturi normale. In scopul demonstrarii acestui lucru, Barry Carter a postat un scurt film prezentand o pudra gri "sarind" de pe un magnet.
Se poate argumenta insa ca acest fenomen al "particulelor care sar" nu dovedeste prin el insusi superconductibilitatea. Fara a merge mai departe cu aceasta controversa, merita mentionat faptul ca exista cateva cercetari importante care, sustine Hudson, ar putea oferi un sprijin indirect.3 Acestea identifica o stare cu un "spin inalt", in care atomii anumitor metale grele pot fi facuti sa intre si in care nucleele devin alungite si trec la o valoare mai inalta a spinului. Dar nimeni nu a reusit sa obtina vreo cantitate din acest tip de materie.
Hudson a realizat analize pe o larga varietate de materiale, relatand descoperirea de elemente ORMUS in majoritatea mostrelor de sol pe care le-a testat, dar in special in solurile din regiunile vulcanice. Alti cercetatori au descoperit existenta acestor elemente in majoritatea mostrelor de apa naturala testate, o concentratie mai inalta fiind prezenta in apa de mare si in special in apa din Marea Moarta. Un cercetator a descoperit aceste elemente si in aer. (Nu este prea surprinzator faptul ca, chiar si un element greu, intr-o forma monoatomica se poate comporta ca un gaz rar).
Chimistii lui Hudson au analizat o multime de tesuturi vegetale si au descoperit cea mai mare cantitate de ORMUS la plantele care au crescut in soluri vulcanice si in special la aloe vera.
O posibila noua stare a materiei cu perspective promitatoare in agricultura si in sanatate
Acest articol prezinta o descoperire recenta si putin cunoscuta care poate fi de o mare importanta pentru viitorul omenirii. Dar mizele stiintifice sunt mari: daca aceste revendicari vor fi pe deplin validate, ar trebui sa devenim constienti de existenta unui grup de substante - probabil elemente chimice - a caror existenta nici nu a fost banuita pana acum. A fost creat pentru aceste substante si un nume: ORMUS.
Mai jos sunt prezentate cateva dintre ideile extrem de controversate cu privire la ce sunt aceste elemente si la extraordinarele lor proprietati chimice si fizice. Insa, in primul rand, importanta practica a acestei descoperiri consta in efectele benefice ale acestor elemente asupra vietii plantelor si animalelor. Asa cum se detaliaza in urmatoarele, efectul adaugarii acestor elemente in procesul de crestere al unor plante este aproape fenomenal. Beneficii remarcabile s-au obtinut si in imbunatatirea starii de sanatate a oamenilor si animalelor.
Descoperirea elementelor ORME de catre David Hudson
Povestea descoperirii acestor elemente a inceput pe la sfarsitul anului 1970, cu David Hudson, un fermier bogat, cultivator de bumbac din Arizona. Deoarece solul vulcanic din acea regiune avea caracteristici neobisnuite si se stia ca rocile care se aflau dedesubt contineau metale pretioase, el s-a decis sa faca o analiza cantitativa elementara completa asupra lui. Analistii sai au fost pusi insa in incurcatura cand au descoperit o fractiune care sfida orice analiza: nu prezenta caracteristici metalice, nu prezenta reactii chimice si nu avea o semnatura spectroscopica. Unul dintre analistii care realiza spectroscopia a sugerat sa se realizeze o "ardere mai lunga". Doar in acel moment caracteristicile spectrale au inceput sa apara si cel mai surprinzator a fost faptul ca acestea erau sugestive pentru anumite metale pretioase. In mod evident acest lucru necesita realizarea unor investigatii ulterioare, prin urmare Hudson, detinand fonduri considerabile, a angajat cativa chimisti, fiind hotarat sa rezolve problema. Rezultatele pe care le-a obtinut sunt mentionate in amanunt in brevetul sau.1 El a sustinut si cateva prelegeri publice pe aceasta tema. Am invatat pentru prima data despre acest fenomen in urma vizionarii timp de noua ore a unei inregistrari video a unei astfel de prelegeri. Oricum, in nici un jurnal stiintific nu a aparut nici macar un singur articol despre acest subiect.
Tocmai din cauza faptului ca afirmatiile lui Hudson sunt atat de fascinante, am amanat sa scriu despre ele, in speranta gasirii unor confirmari academice. In timp ce nici o cercetare academica oficiala nu parea a se realiza, un grup independent de oameni de stiinta si civili au lucrat asupra acestui subiect timp de cativa ani. Fara a beneficia de vreo finantare sau de un laborator oficial si neavand nici o legatura cu Hudson, ei au reusit sa reproduca cel putin cateva dintre descoperirile revendicate de el. Munca lor, impreuna cu cea a lui Hudson, este sintetizata intr-un numar de articole scrise de Barry Carter, ce pot fi gasite pe vastul si foarte informatul sau site.2 Exista de asemenea si cateva forumuri foarte active pe internet, pe unul dintre ele, un grup de lucru stiintific, discuta diverse aspecte ale chimiei si fizici acestora si de asemenea despre metodologia extragerii si analizei acestor materiale. Deci ce concluzii pot fi trase pana in prezent?
Devine clar faptul ca odata cu aceasta descoperire, intram intr-o arie noua si foarte complexa si ca inca suntem la un nivel de cunoastere destul de redus. Intr-adevar, se poate spune ca s-a deschis un nou capitol in fizica, chimie si biologie.
Faptele de baza par a fi acum dincolo de orice indoiala; atat din munca lui Hudson, cat si din cea a grupului independent, reiese ca un anume numar de metale pretioase (si unele nepretioase) incluzand aici: rodiul, iridiul, aurul, platina, paladiul, cuprul si alte cateva, pot exista intr-o stare complet diferita, in care nu sunt metalice - existand sub forma unei pudre gri sau albe atunci cand sunt izolate intr-o stare solida. Hudson a facut alte trei afirmatii principale, care sunt mai discutabile. El a spus ca in forma Ormus a acestor elemente, electronii sunt rearanjati intr-un astfel de mod incat ei nu mai participa la reactii chimice. De asemenea, legaturile care tin in mod normal atomii de metal impreuna in forma solida lipsesc, prin urmare aceste elemente ar fi pur si simplu monoatomice. Din aceasta cauza el le-a numit la inceput Elemente Monoatomice Rearanjate Orbital sau ORME. Lucrari mai recente sugereaza acum ca cel putin cateva dintre acestea ar putea fi diatomice si de asemenea ca legaturi foarte slabe pot exista cu anumite elemente, in special cu metalele alcaline. Prin urmare numele generic a fost schimbat cu ORMUS. Se face deseori referire la ele ca fiind starea-M a acestor elemente. O alta afirmatie si mai radicala este ca rearanjarea electronilor implica formarea unor perechi Cooper, prin urmare ele pot fi (sau pot deveni folosindu-se anumite tratamente) superconductibile la temperaturi normale. In scopul demonstrarii acestui lucru, Barry Carter a postat un scurt film prezentand o pudra gri "sarind" de pe un magnet.
Se poate argumenta insa ca acest fenomen al "particulelor care sar" nu dovedeste prin el insusi superconductibilitatea. Fara a merge mai departe cu aceasta controversa, merita mentionat faptul ca exista cateva cercetari importante care, sustine Hudson, ar putea oferi un sprijin indirect.3 Acestea identifica o stare cu un "spin inalt", in care atomii anumitor metale grele pot fi facuti sa intre si in care nucleele devin alungite si trec la o valoare mai inalta a spinului. Dar nimeni nu a reusit sa obtina vreo cantitate din acest tip de materie.
Hudson a realizat analize pe o larga varietate de materiale, relatand descoperirea de elemente ORMUS in majoritatea mostrelor de sol pe care le-a testat, dar in special in solurile din regiunile vulcanice. Alti cercetatori au descoperit existenta acestor elemente in majoritatea mostrelor de apa naturala testate, o concentratie mai inalta fiind prezenta in apa de mare si in special in apa din Marea Moarta. Un cercetator a descoperit aceste elemente si in aer. (Nu este prea surprinzator faptul ca, chiar si un element greu, intr-o forma monoatomica se poate comporta ca un gaz rar).
Chimistii lui Hudson au analizat o multime de tesuturi vegetale si au descoperit cea mai mare cantitate de ORMUS la plantele care au crescut in soluri vulcanice si in special la aloe vera.
Tipareste Recomanda trimite prin YM
- Alte articole in legatura:
- ADN-ul se modifica
- Somatometria si medicina neconventionala
- Influenta reciproca dintre materie si energie
- Rezonanta morfica
- Lenta acceptare a terapiei ICCD
- Motorul cu apa
- Adevarul despre piramide?
- Dispozitivul orgonic
- Transplanturile de organe si memoriile celulare
- Razboiul geofizic - Tehnici de modificare a mediului inconjurator in scopuri militare
- Experimente in timp
- Cele mai citite articole:
- Ayurveda - Scop si obiective
- NOU! TERAPIA CU APA DE IZVOR
- Curs intensiv - Ayurveda
- Pulberile din plante medicinale
- Cele trei cerinte fundamentale pentru a avea o viata sanatoasa
- Armonizarea polara cu ajutorul plantelor vindecatoare
- Fructele uscate in dieta ayurvedica
- Starea de ARMONIE in viziunea sistemului Ayurveda
- Trupul si mintea
- Vitaminele - sursa vietii
Comentarii utilizatori
