Armonia naturii

Sursa tutror "celor" sunt toate "cele". Adesea cautam lumea spirituala cu ochii inchisi dar poate chiar lumea ce ne inconjoara si pe care o privim cu ochii deschisi este Spiritul. Prea multa meditatie poate deveni evitare a "ceea ce inseamna" o patrundere inauntru fara a fi deschisi. Avem nevoie atat de meditatia activa cat si de cea pasiva. Capacitatea de a cugeta si de a patrunde in liniste inlauntru, descoperind si intelegand caile spiritului nostru si acceptandu-le. Rezultatul acestei intelegeri este exprimarea ei in afara, prin relatiile cu lumea. Universul este o legatura participanta.

Fiecare pozitie yoga este o oportunitate de a patrunde si de a ne deschide dincolo de legaturile unor apropieri normale de sentimente. Pozitia spre care ne deschidem din inima explorand cu o constienta a sentimentelor limitele acestei pozitii, patrunzand, sunt oare aceste limite deschise sau inchise? Unde se opreste corpul nostru? Are corpul nostru limite inchise... sau are o dinamica deschisa in relatiile cu tot ceea ce-l inconjoara?  Respira prin piele ca si cand pielea ar fi o bucata de matase fina, desenand respiratia prin oase, apoi expirand, relaxeaza pielea si intinde-te intr-o ampla deschidere si lasa pozitia sa se dezvolte. Se poate ca intreg Universul sa se deschida fara nici un fel de limite. Doar conceptiile noastre creaza limite in jurul lucrurilor. Ce ar fi mintea fara continutul ei? Ce ar fi un obiect daca nu l-am defini? Incearca sa gasesti al mod de a sti fara a folosi gandurile.

Meditatia despre care vorbim acum este cea care da atentie prezentului, fara prejudecati, este o intrebare deschisa asupra a "ceea ce este". Nu are ca scop a obtine ceva, a schimba ceva sau a cauta o experienta inalta, este doar o intoarcere unde suntem ACUM, o iluminare a constientei acestui fapt, o contopire a simturilor cu prezentul.

Stai jos sau in picioare nemiscat... Regasindu-te inconjurat de sunete pe care le auzi fara sa le identifici, fiind constient ca vin si se duc odata cu spatiul. Ca pe un gand, intregul corp aude si simte sunetele care apar si dispar. In continuare, constientizeaza prezenta corpului tau acolo unde este atins de haine, pamant, podea, scaun, chiar spatiu. Constientizeaza limitele corpului prin simtul tactil. Apoi constientizeaza-ti respiratia. Asculta respiratia pana o auzi cum intra si cum iese din corpul tau. Continua sa asculti chiar daca nu auzi nimic; cultiva ascultatul. Auzi unde incepe si unde se termina respiratia, si invita spatiul in experienta ta. Patrunde mai adanc astfel incat nu esti in momentul respectiv ci esti insasi momentul. Totul se deschide, un univers fara margini.

Exercitiul privitului:

Priveste fara sa identifici sau sa definesti. Priveste in interior inainte de a privi afara. Priveste toate suprafetele si marginile ca fiind deschise in spatiu. Priveste dintr-un punct zero.

Cu o privire lunga patrunde mai adanc in ceea ce vezi.
Constientizeaza ceea ce vezi in planul secund.
Priveste ceea ce ti se iveste in fata fara a face o transformare intr-un obiect.
Privesti cu un "a nu sti" activ.
Apreciaza si simte cunoasterea in tot ceea ce ti se iveste.
Priveste si vezi relatiile care se formeaza in tot.
Priveste mai degraba spatiul decat continutul si observa ca spatiul nu se misca.

Iata intrebarile esentiale la care nu trebuie sa raspunzi dar carora le permiti sa-ti produca o adanca cunoastere.

Unde se duce un gand dupa ce l-ai indepartat?
Ce reprezinta tot ce se iveste?
Daca este clipa un cadou, atunci cum il primim?
Cat de mare esti daca nu te definesti prin dimensiunile corpului tau?
In ce punct simturile se unesc cu sensurile obiectelor?
De unde vine viitorul?
Cat de mult inseamna 5 minute?
In care punct se petrec schimbarile?
Cand acest moment aluneca in trecut sau se rostogoleste spre viitor?

Mergi in timp ce iti imaginezi ca nu ai cap, iar in locul capului e doar spatiu.

Mergi cu capul suspendat de cer, elibereaza-ti muschii de oase, relaxeaza-te din centrul pantecului. Inspira si expira prin picioare, adu spatiul in toata existenta ta.

Centreaza-ti corpul deschizand mintea catre spatiu.

Constienta te proiecteaza in tine insuti... este sursa si locul de odihna a oricarui lucru.