Acasa Sfatul medicului Tratamente Articole Umor... natural Glosar Linkuri utile Astrolog
Home I Articole I Atitudine I Libertatea nu se foloseste niciodata de violenta
Libertatea nu se foloseste niciodata de violenta
Data aparitiei: 22.05.2008
Fiecare va descoperi ca Libertatea este prezenta si in ceilalti si ca toti ii apartin, in intregime, fara ca ea sa se daruiasca vreunuia mai mult, dar implinindu-i pe toti deopotriva.
Sunt multe conjuncturi de-a lungul vietii prin care trecem adesea fara sa participam pe deplin in mod constient la ele. Exemplul mortii este el singur suficient de relevant.
Incetarea functiilor vitale si degenerarea ulterioara a structurilor fizice face ca la nivel fizic moartea sa se manifeste ca un fenomen de durata si totusi constiinta proprie nu mai este demult prezenta pentru a inregistra aceste transformari. Insa chiar si inainte de aceasta limita, exista in viata noastra momente pe care le traim in fiinta, dar nu si in constiinta noastra, si aici nu ne referim la tot ceea ce este predat in grija subconstientului, ca de pilda functionarea unor organe vitale, inregistrarea diferitilor stimuli subliminali, refularea unor stari terifiante etc; mai ales ca nu toate acestea se integreaza in sfera constiintei asa cum este ea inteleasa de diversele curente psihologice.
De altfel, trebuie sa recunoastem ca este destul de greu, desi nu imposibil, sa supunem controlului deplin ritmul cardiac sau respirator, asa cum s-a dovedit ca pot face unii yoghini sau sa luptam cu tendinta de refulare a constientului, astfel incat subconstientul sa ramana curat, controlabil si armonios.
Ne referim acum la acele fapte din viata care se produc fara interventia directa a constiintei si fara a fi absorbite in subconstient. Astfel de momente ale existentei, pe care fiinta le primeste din plin, sunt total libere in raport cu constiinta noastra. Ca atunci cand ramanem lipsiti de cuvinte, sau cand o emotie estetica foarte puternica ne blocheaza capacitatea de a actiona, de a avea o atitudine anume. In astfel de situatii, desi resimtim cu toata fiinta noastra plenitudinea acelei experiente, constiinta pastreaza tacerea, preferand sa nu-si mai aminteasca de asemenea incidente in care s-a confruntat cu propriile limite si s-a vazut depasita de realitate. Tocmai ea, care avea ambitia de a-si subordona intreaga existenta! Numai ca astfel de episoade revin iar la un moment dat fiinta noastra ajunge sa si le doreasca, facandu-le sa devina din ce in ce mai numeroase, iar constiinta noastra nu mai poate realiza ce se petrece in propriul ei regat. Va ajunge astfel la intelegerea faptului ca exista o realitate secunda ce nu i se supune, care scapa controlului ei. Va constata ca regatul supus ei nu este chiar atat de intins si ca nu are puterea de a controla chiar totul. Va descoperi astfel Libertatea.
Fara sa stie ce este, o va resimti ca pe o amenintare si va cauta sa-si intareasca sistemul de aparare. Astfel se naste dictatura interioara in care constiinta, retrasa la unul dintre ultimele caturi ale turnului ei, isi reteaza legaturile cu fiinta, devenind o exilata in propriu-i regat. O vreme se va sugestiona ca stapaneste situatia, insensibila semnalelor care ar ajuta-o sa intelega ca dincolo de turnul ei s-a instapanit haosul pentru care este raspunzatoare si in care este implicata profund. Si aceasta pentru ca nu acceptat o lupta deschisa cu cel mai nou si mai redutabil inamic al ei: LIBERTATEA. Un inamic ireductibil si de o forta coplesitoare, cu atat mai colosala cu cat este necunoscuta. Un inamic cu care nu ai termeni de dialog, de negociere, de compromis. Caci doar atat nu sesizeaza constiinta in efortul ei de a se apara: ca niciodata Libertatea nu se foloseste de violenta, iar armele ei sunt intotdeauna blandetea, sensibilitatea si candoarea si ca in fata unor astfel de arme candidatii se predau singuri, iar infrangerea vine din interior.
O scanteie de luciditate aduce cu ea capitularea. Deposedata de insemnele oricarei puteri personale, constiinta isi va face penitenta pe drumurile unui regat devastat de indelunga ei ambitie de a fi continuat un conflict inutil. Realizeaza ca acest teritoriu nu-i apartinuse niciodata si ca ea doar isi aparase propriul egoism. Cum ar fi fost daca ar fi inteles totul la timp?
Va constata ca legaturile puternice si nevazute ale iubirii fac prezenta ei mereu vie. Indeplinirea responsabilitatii ce o are va fi chiar propria ei Libertate si va urma drumul acestei responsabilitati, daruindu-i-se.
O simpla prezenta poate determina in noi acest act de abandonare pe care l-am refuzat indelung inainte. Ne vom descoperi pe noi insine deplini, nu schiloditi si limitati de acest partaj intre fiinta si constiinta. Vom descoperi ca toate intrebarile noastre se nasteau din neputinta de a gasi acest unic raspuns pe care fiinta il da constiintei prin chiar gestul ei de supunere neconditionata si de acceptare a realitatii.
Tot ce ii este dat constiintei sa edifice nu se poate realiza decat in fiinta. O constructie integrala prin care constiinta sa-si reprezinte realitatea, sa o conceapa, presupune o angajare deplina a fiintei. Ce devenim atunci? Pura fiinta! Pura constiinta! Un mister infinit se va deschide in fata celorlalti prin fiecare dintre noi. Existenta este chiar acest mister care lasa intotdeauna loc sa mai fie ceva.
Lasa-ti constiinta sa descopere continuu acest mister, pentru ca innoirea ta sa fie continua. Vei putea trai astfel un continuu inceput in care fiinta si constiinta sa fie ingemanate, daruite una catre cealalta, fuziunea lor nascand plenitudinea ce va cuprinde tot. Aceea este clipa in care se naste libertatea pentru tine, deoarece libertatea este doar a intregului.
Ce mai ramane atunci? Sa celebrezi. Intr-o continua beatitudine.
sursa: www.luxsublima.ro
Sunt multe conjuncturi de-a lungul vietii prin care trecem adesea fara sa participam pe deplin in mod constient la ele. Exemplul mortii este el singur suficient de relevant.
Incetarea functiilor vitale si degenerarea ulterioara a structurilor fizice face ca la nivel fizic moartea sa se manifeste ca un fenomen de durata si totusi constiinta proprie nu mai este demult prezenta pentru a inregistra aceste transformari. Insa chiar si inainte de aceasta limita, exista in viata noastra momente pe care le traim in fiinta, dar nu si in constiinta noastra, si aici nu ne referim la tot ceea ce este predat in grija subconstientului, ca de pilda functionarea unor organe vitale, inregistrarea diferitilor stimuli subliminali, refularea unor stari terifiante etc; mai ales ca nu toate acestea se integreaza in sfera constiintei asa cum este ea inteleasa de diversele curente psihologice.
De altfel, trebuie sa recunoastem ca este destul de greu, desi nu imposibil, sa supunem controlului deplin ritmul cardiac sau respirator, asa cum s-a dovedit ca pot face unii yoghini sau sa luptam cu tendinta de refulare a constientului, astfel incat subconstientul sa ramana curat, controlabil si armonios.
Ne referim acum la acele fapte din viata care se produc fara interventia directa a constiintei si fara a fi absorbite in subconstient. Astfel de momente ale existentei, pe care fiinta le primeste din plin, sunt total libere in raport cu constiinta noastra. Ca atunci cand ramanem lipsiti de cuvinte, sau cand o emotie estetica foarte puternica ne blocheaza capacitatea de a actiona, de a avea o atitudine anume. In astfel de situatii, desi resimtim cu toata fiinta noastra plenitudinea acelei experiente, constiinta pastreaza tacerea, preferand sa nu-si mai aminteasca de asemenea incidente in care s-a confruntat cu propriile limite si s-a vazut depasita de realitate. Tocmai ea, care avea ambitia de a-si subordona intreaga existenta! Numai ca astfel de episoade revin iar la un moment dat fiinta noastra ajunge sa si le doreasca, facandu-le sa devina din ce in ce mai numeroase, iar constiinta noastra nu mai poate realiza ce se petrece in propriul ei regat. Va ajunge astfel la intelegerea faptului ca exista o realitate secunda ce nu i se supune, care scapa controlului ei. Va constata ca regatul supus ei nu este chiar atat de intins si ca nu are puterea de a controla chiar totul. Va descoperi astfel Libertatea.
Fara sa stie ce este, o va resimti ca pe o amenintare si va cauta sa-si intareasca sistemul de aparare. Astfel se naste dictatura interioara in care constiinta, retrasa la unul dintre ultimele caturi ale turnului ei, isi reteaza legaturile cu fiinta, devenind o exilata in propriu-i regat. O vreme se va sugestiona ca stapaneste situatia, insensibila semnalelor care ar ajuta-o sa intelega ca dincolo de turnul ei s-a instapanit haosul pentru care este raspunzatoare si in care este implicata profund. Si aceasta pentru ca nu acceptat o lupta deschisa cu cel mai nou si mai redutabil inamic al ei: LIBERTATEA. Un inamic ireductibil si de o forta coplesitoare, cu atat mai colosala cu cat este necunoscuta. Un inamic cu care nu ai termeni de dialog, de negociere, de compromis. Caci doar atat nu sesizeaza constiinta in efortul ei de a se apara: ca niciodata Libertatea nu se foloseste de violenta, iar armele ei sunt intotdeauna blandetea, sensibilitatea si candoarea si ca in fata unor astfel de arme candidatii se predau singuri, iar infrangerea vine din interior.
O scanteie de luciditate aduce cu ea capitularea. Deposedata de insemnele oricarei puteri personale, constiinta isi va face penitenta pe drumurile unui regat devastat de indelunga ei ambitie de a fi continuat un conflict inutil. Realizeaza ca acest teritoriu nu-i apartinuse niciodata si ca ea doar isi aparase propriul egoism. Cum ar fi fost daca ar fi inteles totul la timp?
Va constata ca legaturile puternice si nevazute ale iubirii fac prezenta ei mereu vie. Indeplinirea responsabilitatii ce o are va fi chiar propria ei Libertate si va urma drumul acestei responsabilitati, daruindu-i-se.
O simpla prezenta poate determina in noi acest act de abandonare pe care l-am refuzat indelung inainte. Ne vom descoperi pe noi insine deplini, nu schiloditi si limitati de acest partaj intre fiinta si constiinta. Vom descoperi ca toate intrebarile noastre se nasteau din neputinta de a gasi acest unic raspuns pe care fiinta il da constiintei prin chiar gestul ei de supunere neconditionata si de acceptare a realitatii.
Tot ce ii este dat constiintei sa edifice nu se poate realiza decat in fiinta. O constructie integrala prin care constiinta sa-si reprezinte realitatea, sa o conceapa, presupune o angajare deplina a fiintei. Ce devenim atunci? Pura fiinta! Pura constiinta! Un mister infinit se va deschide in fata celorlalti prin fiecare dintre noi. Existenta este chiar acest mister care lasa intotdeauna loc sa mai fie ceva.
Lasa-ti constiinta sa descopere continuu acest mister, pentru ca innoirea ta sa fie continua. Vei putea trai astfel un continuu inceput in care fiinta si constiinta sa fie ingemanate, daruite una catre cealalta, fuziunea lor nascand plenitudinea ce va cuprinde tot. Aceea este clipa in care se naste libertatea pentru tine, deoarece libertatea este doar a intregului.
Ce mai ramane atunci? Sa celebrezi. Intr-o continua beatitudine.
sursa: www.luxsublima.ro
Tipareste Recomanda trimite prin YM
- Alte articole in legatura:
- Puterea vindecatoare a starilor benefice
- Aici si acum
- Ce inseamna dragostea
- Biologia credintei
- Mesajele apei
- Manipulare pe scara larga
- Subconstientul si relatiile umane armonioase
- Bucuria interioara
- Ce sa faci, daca preferi sa fii mereu fericita
- Cel mai bun moment pentru relaxare este acum
- Invata sa ierti, elibereaza-te de trecut
- Eliberarea femeii
- Cele mai citite articole:
- Ayurveda - Scop si obiective
- NOU! TERAPIA CU APA DE IZVOR
- Curs intensiv - Ayurveda
- Pulberile din plante medicinale
- Cele trei cerinte fundamentale pentru a avea o viata sanatoasa
- Armonizarea polara cu ajutorul plantelor vindecatoare
- Fructele uscate in dieta ayurvedica
- Starea de ARMONIE in viziunea sistemului Ayurveda
- Trupul si mintea
- Vitaminele - sursa vietii
Comentarii utilizatori
