Armonia naturii

Te-ai gandi ca ceva cu atat de mult implicatii cum este ICCD va primi o larga atentie din partea celor care lucreaza in domeniul psihiatriei si psihologiei cat si din partea mass-mediei in general si a publicului larg. Dovezile obtinute sugereaza cu putere ca pacientii aflati in suferinta se afla in legatura cu cei decedati in timpul terapiei ICCD.

Ce ar putea fi mai cutremurator si mai important decat aceasta? Dar acceptarea a fost lenta, fara indoiala din cauza ca comunicarea cu cei morti este un fenomen care depaseste "pragul de indoiala" al celor mai multi dintre oameni, in special al acelora care au fost programati sa creada ca totul trebuie sa indeplineasca niste criterii stiintifice stricte inainte de a putea fi serios considerat ca adevar. Termenul "prag de indoiala" a fost creat de Ranee Haynes,  un autor si cercetator in psihologie de origine britanica, pentru a defini acel punct de la care suntem refractari in a accepta ceva ca pe un adevar si permitem scepticismului sa iasa in fata.

In perioada de sfarsit a secolului al XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea, cativa cercetatori distinsi au investigat fenomenul de mediumitate. Ei au descoperit cateva fraude, dar pana la urma au ajuns la concluzia ca "mortii" vorbeau prin intermediul mediumilor.

In ciuda faptului ca in cadrul comunitatii stiintifice aveau reputatii foarte solide, cercetatorii au fost atacati de catre colegii lor, care au considerat ca toti au fost inselati. Sir William Crookes, un distins chimist si fizician britanic, a fost unul dintre acestia.
Crooke a raspuns astfel: "Nu am spus niciodata ca este posibil; am spus doar ca este adevarat". Orice persoana cu o minte deschisa, care isi face timp pentru a examina indeaproape cercetarile efectuate de catre Crooke, Sir William Barrett, dr. Richard Hodgson, Sir Oliver Lodge, dr. James H. Hyslop si altii, va realiza ca exista  o preponderenta de dovezi - daca nu chiar dincolo de orice indoiala rezonabila - care arata ca constiinta supravietuieste dupa moarte si, concomitent, ca exista o lume a spiritelor in care spiritele locuiesc la diverse grade de evolutie.

Dr. Alfred Rusel Wallace, co-creator impreuna cu Charles Darwin a teoriei evolutiei specilor prin intermediul selectiei naturale a afirmat ca dovezile care exista in sprijinul comunicarii cu spiritele sunt la fel de mari ca acelea care sustin alte ramuri ale stiintei - incluzand aici, aparent, si evolutia. Mai recent, stiinta a ignorat dovezile care sugereaza cu putere ca exeperientele la limita mortii si fenomenul vocilor electronice au legatura cu o viata de dupa moarte. Scepticii deseori scot in evidenta faptul ca aceste fenomene nu pot fi reproduse si prin urmare concluzioneaza ca nu sunt demne de o examinare stintifica.
"Ceea ce rezulta este ca multe dintre aceste fenomene nu pot fi controlate sau masurate intr-un mod stintific" afirma R. Craig Hogan, coautor impreuna cu Allan L. Botkin al lucrarii Induced After Death Communication (Hampton Roads, 2005). "Drept rezultat, terapiei ICCD nu i s-a acordat prea multa atentie".

Asa cum priveste lucrurile Hogan, oamenii care se opun cel mai mult acesteia, sunt aceia care sunt blocati intr-o paradigma mecanicista in care lumea fizica este privita drept fundamentala. El urmareste originea acestei paradigme pana la inceputul secolului al XIX - lea, in "Era Ratiunii", cand oamenii de stiinta au proclamat faptul ca singura cunoastere cu valoare de adevar provine din verificare si masurare, lucruri pe care doar cercetatorii le pot intelege.

"Oamenii au acceptat pur si simplu aceste lucruri", afirma Hogan. "Pana la urma, omul de rand crezuse pana in acel punct ca cunoasterea apartinea doar bisericii, astfel ca ea nu era oricum proprietatea lor. Biserica afirmase ca persoana interioara este pacatoasa, depravata, naiva si influentata de catre diavol.
Cand stiinta a spus oamenilor ca persoana interioara era de asemenea inclinata catre perceptii eronate, superstitii si o ignoranta copilareasca in fata adevarurilor universului, ei au plecat pur si simplu capul in fata argumentului. Mass-media a contribuit si ea la aceasta problema, crede Hogan.

"Ei tot timpul cauta o confruntare gen mediumul impotriva scepticului" afirma el. "Si astfel nu exista nici o solutionare a problemei". In timp ce aparent este convins ca ICCD implica un contact real cu lumea spiritelor, Hogan explica faptul ca terapeutul trebuie sa adopte o pozitie neutra, lasand interpretarea la latitudinea pacientului.
"Rolul terapeutului nu este acela de a judeca sursa experientei sau orice parte a sistemului de credinte al pacientului. Eu cred ca fiecare terapeut adopta un cadru in care pacientul se simte confortabil." Dar Hogan simte ca la un anumit moment, adevaratul cautator trebuie sa uite de fundamentalisti stiintifici. "Trebuie sa ne oprim din a incerca sa potrivim mereu metodele si studiile noastre in paradigma ingusta a lucrurilor care pot fi controlate si masurate", afirma el. "Nu ar trebui sa ne supunem cererilor acelor oameni care insista asupra controlului si masuratorilor. Pana la urma, cea mai mare parte a realitatii nu se afla in acel domeniu."

Centrul terapiei ICCD este vindecarea suferintei, dar Hogan vede venind din partea ei ceva mult mai maret. "Terapia ICCD este valoroasa deoarece ajuta la alinarea suferintei, dar acest lucru este mult mai putin important decat directia in care ne va conduce" sugereaza el. "Botkin a descoperit niste scantei electrice, dar iluminarea unor intregi orase va fi rezultatul cel mai important."

sursa: www.nexusmagazine.ro