Armonia naturii

de prof. Aleksander Samarin

Mecanica cuantica, constiinta, realitate si timp

Atunci cand vad o persoana (sau cand percep un obiect prin atingere, miros, etc.), am impresia ca recunosc diverse manifestari ale fiintei umane, dar in realitate percep un nor de atomi si particule sub-atomice, care la randul lor sunt manifestate ca rezultat al constiintei asa cum a descoperit fizicianul David Bohm.

[Pentru mai multe detalii, consultati "Implicatiile cuantice in variabile ascunse si ordinea implicita" de David Bohm, editat la Hiley and Peat, London 1987, si "Limbajul creierului" de Karl Pribram, tiparit la Wadsworth Publishing, California 1977]

Cunoscutul scriitor Carlos Castaneda, autor a cateva volume devenite best-seller, afirma in "Povestiri despre putere" (editat de Simon si Schuster, New York 1974 si tradus in romaneste prin editura Rao): "Noi suntem cu totii martori. Suntem constiinta. Nu suntem obiecte, nu avem materialitate. Nu avem limite. Acestea [limitele] sunt doar o descriere [iar eu as adauga: o deceptie] care a fost creata ca sa ne ajute. Noi, sau mai degraba mintea noastra, uitam ca descrierea este doar o descriere si astfel cadem cu totul in cursa unui cerc vicios din care iesim foarte rar."

O alta realitate

Un alt citat, din volumul "Universul holografic" de Michael Talbot, editat de Grafton Books, London 1991, ne ajuta in continuare: "Una dintre cele mai uimitoare afirmatii ale lui Bohm este ca realitatea tangibila din viata de zi cu zi este, de fapt, o iluzie, ca o imagine holografica. Dincolo de aceasta iluzie, exista o ordine mai ascunsa a existentei, un nivel vast si primordial al realitatii care creeaza toate obiectele si aparentele lumii noastre fizice". Mai mult, "schimbul constant si dinamic dintre cele doua nivele de ordine, explica modul in care o particula, cum este electronul din cadrul atomului de pozitron, poate sa-si schimbe forma de la o particula la alta. [...] Asa se explica, de asemenea, si cum de o particula cuantica se poate manifesta in acelasi timp ca particula si ca unda".

"Pentru Pribram, aceasta sinteza l-a facut sa realizeze ca lumea obiectiva nu exista, cel putin nu in modul in care suntem obisnuiti sa credem. In realitate, tot ceea ce exista in aceasta lume nu este decat un vast ocean de frecvente si unde, iar aceasta "realitate" noua ne pare concreta, solida si tangibila doar pentru ca creierul nostru este capabil sa transforme interior aceasta holograma in pietre, betisoare si alte obiecte familiare care compun lumea noastra.

Asta nu inseamna ca nu exista ceasca de ceai de pe masa sau nisipul de pe plaja. Inseamna doar ca ceasca de ceai are doua aspecte foarte diferite ale realitatii ei. Cand este filtrata de "lentila" creierului nostru, ea se manifesta [este perceputa] ca o ceasca. Dar daca am reusi sa scapam de aceasta lentila, am reusi sa o percepem ca un model de interferenta. Care dintre aceste doua aspecte este real si care este iluzie? Pentru Pribram, amandoua sunt reale, sau, daca vreti, niciunul nu este real".

Timpul constient

Timpul este o parte integranta a continuum-ului spatio-temporal. Ceea ce percepem ca "miscare a timpului" este in realitate o miscare a diverselor procese fizice, mentale, etc. in acest spatiu-timp. Percepem aceasta miscare sub forma unui pendul, ca vibratie a atomilor dintr-un ceas atomic cu Cesiu, in miscarile planetare sau in dinamica impulsurilor nervoase din cadrul complexelor procese care au loc in creierul nostru.

In acest fel se creeaza notiunea sau iluzia noastra despre "curgerea timpului". Alexis Carrel, laureat al premiului nobel, scria in cartea sa "Omul, necunoscutul" ca exista mai multe feluri de timp: fizic, interior, intrinsec, fiziologic si psihologic. Desigur, nu timpul este cel care sufera transformari, ci cursul evenimentelor ce se deruleaza in spatiu-timp. Acest fenomen este dramatic in experientele numite "din preajma mortii", asa cum au fost descrise de medicii Kubler-Ross, Moody si Ring, ca sa numim doar cativa dintre cei mai cunoscuti. in starea de moarte clinica, multi pacienti isi reamintesc complet intreaga viata intr-o clipa. Exact, o viata intreaga este re-vazuta intr-o clipa.

Trecut si viitor, simultan in prezent

Kenneth Ring descrie in lucrarea sa "Viata in preajma mortii - o investigatie stiintifica a experientelor NDE" ca "in aceasta stare [de moarte clinica] pacientul percepe trecutul, prezentul si viitorul ca si cand ar fi un singur prezent". Pentru mine este clar ca s-a schimbat doar dinamica proceselor constiente ale pacientului, nu si timpul in sine.

Astfel, in continuumul spatio-temporal ne miscam prin timp asa cum ne miscam prin spatiu, dar mereu in aceeasi directie. Trecutul deja nu mai exista pentru noi, este mort. Viitorul poate sa aiba loc sau nu. Iar prezentul, aceasta clipa este tranzitia, intalnirea intre trecut si viitor (ambele inexistente de-facto). Prezentul are un obicei uluitor: de indata ce spunem "Acum", clipa aceasta deja a disparut, pierduta definitiv in trecut. Practic, ceea ce incercam noi sa "prindem" ca prezent, dispare continuu in trecut.

Trecutul nu mai este, viitorul nu suntem siguri ca va veni. Doar prezentul ramane. De aceea el este cel mai important.



sursa: Active Information Media
www.aim.active.ws