Armonia naturii

"Dupa ce Dumnezeu a creat toate elementele, stelele si orice alt lucru si le-a stabilit locul lor dupa voia Sa, El a trecut, in cele din urma, la crearea omului. A extras esenta din cele patru elemente intr-o singura substanta. A extras, de asemenea, esenta intelepciunii, a artei si a ratiunii din astre, iar aceasta dubla esenta a comprimat-o intr-o unica substanta."   Paracelsus

Despre realitate

In studiul lumii in care traim, dintr-o multitudine de variabile care caracterizeaza, sau pot caracteriza, un anumit fenomen, noi, in functie de gradul de cunoastere si de intelegere, extragem si analizam cateva, care ni se par esentiale. Cu aceste variabile, astfel obtinute, generam o anumita lege de variatie, care caracterizeaza oarecum fenomenul, dar care sunt perfect adaptate si aplicabile, limitand in acest mod perceptia generala, globala, cu privire la fenomen in sine, in functie de capacitatea si pregatirea noastra. In acest mod lumea, spatiul, in ansamblu se prezinta ca un set de functii cu restrictii, limite si intervale pe care neputandu-le depasi nu vom putea niciodata sa privim dincolo de aparente.

Daca ajungem la concluzia ca exista o singura Forta Divina care exprima o singura "substanta absoluta" prin care se manifesta intregul univers, vom putea trage foarte simplu concluzia ca atat omul, cat si plantele, mineralele, stelele, tor ce exista in univers respecta o unica "Lege Universala" care guverneaza intreaga Creatie. Daca am incerca sa ne exprimam in termeni stiintifici am putea spune ca vorbim despre un fel de lege a campului unificat. De fapt si de drept nici nu poate fi altfel deoarece tot ceea ce exista in acest univers stiut si cunoscut relationeaza direct sau indirect iar aceasta relationare nu se poate realiza in alt mod decat prin prisma unei legi universale de relationare. Aceasta este legea pe care noi o limitam si careia ii atribuim moduri de variatie pe intervale strict definite neavand o viziune de ansamblu asupra intregului.

Infinitul este o utopie. Infinitul reprezinta neputinta intelegerii noastre de a depasi anumite limite. Infinitul reprezinta parcurgerea unei spirale, ascendenta sau descendenta, in jurul unui anumit pol, neputand invinge atractia acestuia pentru a parasi orbita.

Pana acum cateva sute de ani, aveam anumite cunostinte astronomice datorita carora spatiul se intindea pe parcursul catorva zeci, sute, mii, de ani lumina. Dezvoltand studiul astrelor, zecile, sutele, miile de ani lumina s-au transformat rapid in zeci de mii, milioane, miliarde de ani lumina. Tot incercam sa ajungem la capatul Universului dar acesta este din ce in ce mai departe si asa va fi mereu.

Tot acum cateva sute de ani, stiam ca lumea este formata din atomi, atomul, ca parte indivizibila a materiei limitand sfera cunoasterii la nivelul sau. Cautand in strafundurile materiei limita inferioara am ajuns sa descoperim fotonul, electronul, protonul, neutronul, qarcurile, gluonii, mezonii, tahionii si tot asa mai departe, particule din ce in ce mai mici, mai efemere, care ne indica faptul ca lumea de jos, lumea microscopica, nu are nici ea vreun gand a se opri undeva.

Infinitul a fost creat si intretinut de catre noi. Este o directie gresita de abordare care ne tine captivi in jurul unui pol de orbitare din care nu mai putem iesi deoarece nu constientizam faptul ca ne invartim intr-o spirala continua. Nu suntem in stare a intelege faptul ca substanta de baza a lumii fizice, materiale, este atat de "fina" si atat de "elastica" incat o putem intinde, comprima sau diseca oricat dorim, astfel, incat vom putea realiza sau descoperii la nesfarsit lucruri, componente sau particule indiferent cat de mici, sau putem cauta stele, sisteme stelare sau galaxii la distante oricat de mari. Esenta acestei materii este sub directa noastra vointa.

Daca ii spunem sa genereze lucruri mici, oricat de mici, ea ne va asculta. Daca ii comandam lucruri mari, oricat de mari, sau indepartate, oricat de indepartate, ea ne va satisface dorinta. Suntem stapanii spatiului in care traim, problema insa este ca nu ne putem da seama de asta si ne autotransformam in sclavii propriei noastre constiinte.

Spunem ca realitatea in care traim, lumea, spatiul, cosmosul, sunt infinite, nu pentru ca asa ar fi, ci, doar din simplul fapt ca suntem incapabili sa le distingem limitele impingand astfel aceste limite cunoscute din ce in ce mai departe. De fapt "Realitatea" este ceea ce dorim, "Realitatea" este ceea ce nutrim, "Realitatea" este ceea ce gandim si reusim sa materializam. "Realitatea" nu reprezinta un simplu spatiu static, bine conturat si bine definit. "Realitatea" este o interpretare dinamica recreata continuu de catre fiecare dintre noi, in fiecare secunda de existenta, cu fiecare gand, la fiecare respiratie.

Infatisarea "Realitatii" depinde de cum o dorim sa arate. Daca dorim o realitate linistita, calma, sigura, atunci, daca asa ceva dorim cu adevarat, asa va fi. Gandind catre o "Realitate" plina de probleme, de ura, razbunare, lipsuri, framantari, atunci realitatea va fi remodelata intocmai.

"Realitatea", sau sa o numim "Realitatea Comuna", reprezinta in ansamblul ei o structura complexa, chiar foarte complexa, formata dintr-o multitudine de multe alte "realitati personale" care se intersecteaza si se intrepatrund in diverse puncte de convergenta. Din intersectia acestor puncte comune de convergenta apartinand "realitatilor personale" ia nastere acea "Realitate Comuna" denumita si definita ca "Lume" sau "Spatiu".

Aceasta este zona noastra de interactiune, este zona de colaborare in care noi modificam continuu aceasta "realitate comuna" inconjuratoare in functie de "realitatile noastre personale" astfel incat dinamica acestei realitati comune gasindu-se intr-o continua transformare.

Spiritul actioneaza in aceasta asa numita "Lume Reala" dintr-un plan mult superior planului fizic, din planul cauzal, generand propriile modele arhetipale sau adaptand modele arhetipale existente, mai mult sau mai putin comlexe, carora le asociaza proprietati particulare in planul mental, iar mai apoi, imbracate in forma energetica in planul astral sunt gata a fi materializate, sau manifestate in planul fizic sub forma asa numitei "realitati personale", gata de a interactiona cu celelalte "realitati personale" pentru a remodela "realitatea comuna", lumea fizica, materiala, denumita pe scurt "Realitate".

"Realitatea" de fapt, asa cum o cunoastem, asa cum o percepem sau asa cum o simtim, nu este altceva decat o generare continua, colectiva, de situatii, principii si motive cu care ne mintim pe noi insine si unii pe altii pentru anumite scopuri marunte si meschine. "Adevarata Realitate" este insa mult mai departe de noi decat ne putem inchipui. "Adevarata Realitate" se afla dincolo de planul astral si de planul mental. "Adevarata Realitate" se afla in planul cauzal, acolo unde Dumnezeu Tatal, Dumnezeu Fiul si Dumnezeu Sfantul Duh sunt una si aceeasi persoana, este acolo unde suntem asteptati sa ne intoarcem acasa.

Visul reprezinta o alta "realitate personala" insa avand cu totul alti parametri fata de realitatea despre care tocmai am vorbit, si anume, "realitatea" traita in stare de veghe. In "realitatea vis" lucrurile decurg cu totul altfel, limitele sunt cu totul altele, curgerea timpului este cu totul diferita fata de ceea ce suntem obisnuiti sa experimentam in viata cotidiana. Dormim doua ore, visam 15 minute, dar actiunea visului poate dura zile, luni, sau chiar ani.

Extensia componentei timp in scurtul interval de somn indica faptul ca aceasta alta "realitate personala", pe care de data aceasta suntem pe deplin constienti ca ne-o cream noi insine, are un caracter vibrational mult mai fin decat "realitatea" starii de veghe, corespunzand pe deplin caracteristicilor planului astral, caracterizat de simpla tridimensionalitate a spatiului, fara interventia componentei de timp.

Componenta timp este aleatoare si iluzorie pe perioada visului deoarece la momentul trezirii varsta este aceeasi cu cea dinaintea culcarii, chiar daca in vis au trecut cateva luni.

Visul insa nu este o "realitate pur personala" asa cum nici "realitatea starii de veghe" nu este pur personala. Visul nu se viseaza de unul singur. Visul reprezinta si el la randul sau o multitudine de intersectii ale unor convergente de "realitati individuale", doar ca, datorita lipsei componentei timp in cadrul planului de desfasurare a actiunii, intersectarea "realitatilor" se poate produce la momente de timp cu totul diferite fata de momentul real al visarii, daca ne putem exprima asa printr-o extrapolare groteasca a termenului realitate. Mai precis, ca un exemplu, actiunea visului meu se poate desfasura spre exemplu in epoca medievala, cu sute de ani in urma, sau de ce nu, in viitor, "realitatea mea personala" traita in timpul acelei experiente onirice intrand in contact cu "realitatile personale" ale altor fiinte care, la un moment dat, la acea data, sau de ce nu la date diferite, au avut un vis comun, sau au creat o "realitate comuna" la care m-am racordat la acel moment.
"Realitatile comune" nu apar si dispar.

"Realitatile comune" sunt matrice eterne care reunesc "realitati personale" cu anumite caracteristici comune caracterizate de o dinamica continua la care se adauga mereu noi si noi conexiuni cu puncte de convergenta ale altor "realitati personale".

Matricea unei anumite "realitati" se dezvolta continuu in functie de cei ce participa la procesul ei complex de metamorfozare. Mai mult de atat, conectarea la aceasta matrice poate fi realizata in anumite puncte care concorda cu "realitatea personala" a subiectului, astfel incat, un anumit subiect se va pozitiona la "inceputul" actiunii respectivei realitati, un altul spre "sfarsitul ei", un altul spre "mijloc".

Toti cei trei isi vor aduce aportul la dezvoltarea aceleiasi "realitati comune" fara insa a se putea intalni in aceasta, dar, in sinea sa, analizata per ansamblu, toti cei trei dezvolta aceeasi "realitate".

"Visul pe care il visezi de unul singur ramane doar un vis. Visul pe care il visezi impreuna cu altii se transforma in realitate." Spune un vechi proverb chinezesc. Poate ca aceasta este si adevarata esenta a "realitatii noastre cotidiene" prin care trecem fara a-i observa adevarata fata.


sursa: Active Information Media