Armonia naturii

Vom face referire in continuare la unele scrieri sanskrite stravechi, in care sunt prezentate atributele Fiintei Supreme, precum si analogiile dintre scrierile sanskrite si cele crestine cu privire la existenta lui Dumnezeu.

Cautarea lui Dumnezeu si nazuinta spre el sunt exprimate intr-un imn din Rig Veda prin intrebarea "Pe care zeu sa cinstim mereu aducandu-i jertfa?" (Rig Veda 10, 121). Intrebarea revine mereu, ca refren, la sfarsitul fiecarui vers. In celebrul imn din Rig Veda (10,129), zeul suprem e numit Supraveghetorul unic al Universului. In doua imnuri din Rig Veda el este numit Vishva Karman ("a carui opera este Totul"). Vishva Karman este slavit in calitate de creator si carmuitor al lumii. El a dat zeilor nume, iar adoratorilor lui fideli li se permite "lacasul etern unde se afla Unul" (adica Dumnezeu).

Problema naturii divine este prezenta in Upanishade si mai tarziu in Bhagavad-Gita, unde conceptia despre dumnezeire atinge punctul culminant. Ideea fundamentala din Bhagavad-Gita este stapanirea suprema a spiritului Universal (Brahma), izvor ultim si tinta finala a tuturor lucrurilor si fiintelor, care este totusi cu desavarsire independent de tot ce El a creat.

In Bhagavad-Gita, cel care reveleaza taina ultima a naturii divine este insusi Spiritul Universal, intrupat in Krishna. Acesta ii spune eroului Arjuna care sunt atributele esentiale ale Fiintei Supreme, cum ar putea fi cunoscuta si prin ce mijloace se pot dobandi eliberarea finala de renasteri si unirea deplina cu Brahma, in care Spiritul fiintei ramane nemuritor in beatitudine. In aceasta directie, cele mai importante sunt capitolul VII, "Despre cunoastere" si capitolul VIII, "Despre Brahma cel nepieritor".

Bhagavad-Gita este patrunsa de ideile din Upanishade, a caror invatatura fundamentala este identitatea dintre sufletul individual (Atman) si cel universal (Brahman).
Cu exceptia crestinismului, in nici o religie si in nici un sistem filosofic, gandirea omeneasca n-a mai sondat atat de adanc misterul divinitatii ca in vechile Upanishade si Bhagavad-Gita.

Scrierile marelui mistic crestin Dionisie Areopagitul ("Numele divine", "Teologia mistica"), contin foarte multe idei asemanatoare cu acele din Bhagavad-gita si Upanishade. Ele au fost probabil influentate de neo-platonism, care la randul lui, are multe afinitati cu vechile sisteme ale filosofiei hinduse.

Gandirea filosofica si teologica a marilor scolastici din Evul Mediu a fost, la randul ei, profund influentata de ideile din scrierile lui Dionisie Areopagitul, care au fost traduse in latina, datorita lui Scotus Eurigena.

In Bhagavad-Gita si in Upanishade, la fel ca si la Dionisie Areopagitul, Divinitatea Suprema este infatisata cu atributele cele mai variate. Dupa cum se mentioneaza: "Ar trebui sa i se atribuie (divinitatii) si sa se afirme despre ea tot ce se afirma despre cele ce exista, intrucat ea este cauza tuturor". (Dionisie Areopagitul, "Teologia mistica" I, 2).
 
Mai multe despre atributele si descrierea lui Dumnezeu, asa cum este prezent el atat in filosofia hindusa, cat si in religia crestina veti descoperii in articolele viitoare.