Armonia naturii

continuare la Puterea extraordinara a aspiratiei catre Absolut prin apel trait cu toata fiinta sau rugaciune

Definitia simpla a aspiratiei catre Absolut sau a rugaciunii

Aspiratia catre Absolut sau rugaciunea este in esenta o simultana focalizare a mintii si orientare a sufletului care ne deschide accesul in domeniul spiritului si ne face sa fim intr-o inefabila rezonanta launtrica cu baza (substratum) imateriala ultima a lumii. Ele constau, in general, intr-o chemare sincera, intr-o plingere, un strigat tacut de desnadejde sau o cerere de ajutor realizata intr-o stare de umilinta. Alteori ele sint o contemplatie senina a principiului Absolut imanent si transcendent al tuturor lucrurilor si fiintelor. Aspiratia catre Absolut sau rugaciunea poate fi definita de asemeni ca o fulgeratoare inaltare a mintii si a sufletului catre Dumnezeu, ca un act instantaneu de evocare si de dragoste in care predomina adoratia catre Acela Absolut si etern de unde purcede aceasta minune care este insasi viata. De fapt, aspiratia catre Absolut sau rugaciunea reprezinta efortul simplu al omului de a comunica direct cu Fiinta Absoluta invizibila si creatoare a tot ce exista, care in realitate este suprema intelepciune, putere si frumusete, parinte plin de dragoste si mintuitor al fiecaruia dintre noi. Departe de a consta intr-o simpla recitare de formulari seci, adevarata aspiratie catre Absolut sau rugaciunea reprezinta o stare sublima de comuniune sau fuziune spirituala in care constiinta se absoarbe gradat in Dumnezeu. Aceasta stare inefabila de sintonanta launtrica cu Absolutul nu este doar de natura intelectuala si tocmai de aceea, ea ramine in general inaccesibila pentru filosofi, savanti si oameni de stiinta.

Asemanatoare revelarii spontane a simtului frumosului si dragostei, aspiratia catre Absolut sau rugaciunea nu cere adeseori nici o cunostinta intelectuala. Cei simpli si puri in inima il simt pe Dumnezeu ori de cite ori il cheama intr-un mod tot atit de natural si apropiat precum simt caldura soarelui sau mirosul unei flori. Dar acest Dumnezeu Atotputernic, atit de prezent si atit de aproape de cei care stiu sa iubeasca, parca se ascunde de acela, opac in inima si inchistat sufleteste, care nu stie sa inteleaga decit intelectual. Gindul sec si chiar cuvintul fara traire sint aproape neputincioase in a-l descrie si a-l face accesibil simtirii pe Dumnezeu. Iata de ce aspiratia catre Absolut sau rugaciunea isi gaseste cea mai inalta expresie intr-un avint spontan si intens de dragoste ce strabate ratacirea sau intunecarea inteligentei.

Tehnica aspiratiei catre Absolut sau a rugaciunii. Cum sa aspiram catre Absolut? Cum sa ne rugam divinului?

In ce mod vom aspira catre Absolut? Cum ne vom ruga? Am invatat tehnica aspiratiei catre Absolut sau a rugaciunii de la marii Sfinti crestini, incepind cu Sfintul Pavel si Sfintul Benedict si ajungind pina la multimea apostolilor anonimi, care, neobositi, timp de douazeci de secole au initiat popoarele Occidentului in viata spirituala si religioasa. Dumnezeul lui Platon era in general intangibil si inaccesibil in maretia lui; acela al lui Epictet se confunda cu insasi esenta ultima a sufletului macrocosmic; Iahve era aproape un despot oriental inspirind mai curind frica si teroarea decit iubirea si compasiunea  divina.

Crestinismul l-a adus insa pe Dumnezeu intim chiar in interiorul si in apropierea omului, i-a conferit o realitate perceptibila si a facut din El parintele nostru iubitor, sfatuitorul nostru, ghidul nostru Absolut. Pentru a ajunge la Dumnezeu nu mai este necesar un ceremonial greu de inteles, complicat, care implica sacrificii singeroase; aspiratia catre Absolut sau rugaciunea a devenit usoara iar tehnica ei simpla se afla la indemina oricui. Pentru a aspira catre Absolut sau pentru a ne ruga, trebuie facut un simultan efort cu sufletul si cu mintea prin care tindem frenetic doar catre Dumnezeu. Acest conjugat efort sufletesc si mental e necesar sa fie intens trait, afectiv si nu doar intelectual. O meditatie profunda asupra maretiei lui Dumnezeu, de pilda, nu este o aspiratie catre Absolut sau o rugaciune, decit numai in cazul in care ea va fi intovarasita, in acelasi timp, si de o traire intensa, launtrica a dragostei de Dumnezeu si a credintei in El. Astfel e rugaciunea, dupa metoda lui La Salle, care porneste de la o profunda admiratie intelectuala pentru a ajunge aproape imediat la o stare sublima afectiva. Fie ca este scurta sau mai prelungita, orala sau mentala, aspiratia catre Absolut sau rugaciunea trebuie sa fie asemanatoare comuniunii si convorbirii dintre un copil plin de dragoste si umilinta si parintele sau iubitor si Atotputernic. Te prezinti simplu si deschis sufleteste asa cum esti si apoi aspiri catre Dumnezeu, zicea intr-o zi o umila sora de caritate, care timp de treizeci de ani si-a inchinat viata in slujba celor neajutorati si saraci. De fapt totdeauna te rogi si aspiri catre Absolut asa cum in realitate iubesti, te rogi si aspiri catre Absolut cu mintea si cu sufletul focalizate, cu toata fiinta ta.

Cit despre forma aspiratiei catre Absolut sau a rugaciunii, ea difera de la scurta nazuinta frenetica catre Dumnezeu, pina la profunda contemplatie; de la cuvintele simple si traite cu toata fiinta pronuntate de taranca din fata troitei de la rascrucea drumurilor, pina la maretia extatica a cintecului gregorian ce rasuna insotit de o muzica inspirata sub bolta catedralelor.

Solemnitatea, grandoarea, seriozitatea inchistata si frumusetea nu sint necesare eficacitatii aspiratiei catre Absolut sau a rugaciunii. Putini oameni au stiut sa nazuiasca catre Divin sau sa se roage precum Sfintul Ioan al Crucii sau ca Sfintul Bernard de Claivaux, dar cu toate acestea este bine sa stim ca nu este necesar sa fii elocvent pentru a fi ascultat de Dumnezeu. Cind judecam valoarea aspiratiei catre Absolut sau a rugaciunii dupa rezultatele lor, constatam cu usurinta ca atit cele mai umile cuvinte de nazuinta, ruga si de lauda, cit si cele mai frumoase invocatii, par a fi primite la fel de catre Stapinul Absolut al tuturor fiintelor cu conditia sa fie pure si sincere. Chiar formularile catre Divin recitate oarecum rutinier, intr-un mod mecanic, sint intr-o oarecare masura o rugaciune si de asemeni chiar flacara unei luminari, consacrata cu dragoste lui Dumnezeu.

Este de ajuns pentru aceasta ca in fiinta noastra launtrica flacara materiala si formularea noastra simpla catre Divin sa simbolizeze elanul si aspiratia sincera catre Dumnezeu ale unei fiinte omenesti. De asemeni este foarte bine sa stim ca aspiratia catre Absolut sau rugaciunea poate fi o actiune in spirit dumnezeiesc. Sf. Ludovic de Gonzague spunea ca indeplinirea corecta a datoriei complet detasati de fructele acesteia este echivalenta cu o rugaciune intens si profund realizata. Cel mai bun mijloc de a comunica cu Dumnezeu este, fara indoiala, indeplinirea integrala, gratie inspiratiei pe care o primim, a vointei sale. "Tatal Nostru, care esti in Ceruri(...) vie imparatia Ta, faca-se in eternitate voia Ta, precum in cer asa si pe pamint". Si a face cit mai pe deplin voia lui Dumnezeu inseamna desigur a asculta si a respecta permanent legile vietii, asa cum sint ele inscrise adinc si enigmatic in tesuturile noastre, in singele nostru, in mintea noastra, in sufletul nostru si in spiritul nostru.

Aspiratiile catre Absolut sau rugaciunile care se ridica fulgerator asemenea unui nor de la suprafata pamintului, difera desigur unele de altele, tot atit pe cit difera personalitatea celor care aspira catre Absolut sau care se roaga. Dar ele, oricit de variate ar fi ca forma, au de fapt 3 teme esentiale: nazuinta frenetica catre Absolut, desnadejdea si iubirea. Este cu desavirsire legitim sa-l imploram din tot sufletul pe Dumnezeu pentru a obtine cu usurinta, cu ajutorul sau, ceea ce avem nevoie. Cu toate acestea ar fi absurd sa cerem in dar indeplinirea unui capriciu aberant sau ceea ce efortul nostru personal ar putea sa ne procure. LA ASPIRATIILE SAU RUGILE PROSTESTI SAU ABERANTE DUMNEZEU RASPUNDE PRIN TACERE. Cererea indreptatita, benefica, continua, persuasiva, indirjita, reuseste. Un orb ce se asezase in marginea drumului isi urla ruga lui fierbinte, din ce in ce mai tare, impotriva si in ciuda oamenilor deranjati care vroiau sa-l faca sa taca. "Credinta ta te-a vindecat", i-a spus Mintuitorul care atunci trecea pe acolo. In forma sa cea mai inalta, aspiratia catre Absolut sau rugaciunea inceteaza de a mai fi o banala cerere. Omul arata atunci Stapinului Absolut al tuturor lucrurilor si fiintelor dragostea sa, multumirea sa pentru darurile primite si totodata manifesta profunda sa umilinta in a primi sa indeplineasca vointa lui Dumnezeu, oricare ar fi ea. Aspiratia catre Absolut sau rugaciunea devine atunci o profunda contemplatie: un taran batrin statea meditativ si singur in ultima banca a bisericii complet goale. "Ce astepti aici?" a fost intrebat. "Il privesc cu dragoste" raspunse el. "si sint fericit ca si El ma priveste". Valoarea reala a tehnicii unei aspiratii catre Absolut sau a rugaciunii se masoara foarte repede prin rezultatele sale. Orice tehnica a aspiratiei catre Absolut sau a rugaciunii, indiferent ca este crestina, yoghina, sufita sau budista este buna cind ea il pune pe om intr-un profund si real contact cu Dumnezeu.

Cand si unde sa aspiri catre suprem sau sa te rogi

Poti sa aspiri catre Absolut sau sa te rogi oriunde: pe strada, in automobil, in tren, la birou, in timp ce muncesti, la scoala, la uzina. Dar te rogi si aspiri mult mai bine catre Absolut pe cimp, pe munti si in paduri sau exact in centrul camerei, in singuratatea odaii tale. Nu in ultimul rind vom avea in vedere slujbele si rugaciunile liturgice sau apelurile colective catre Divin care se fac in biserica, dar nu trebuie niciodata sa minimalizam sau sa negam prosteste valoarea tehnicilor si procedeelor traditionale yoga care adeseori ne pot ajuta extraordinar de mult sa fuzionam profund si deplin, intr-o stare de extaz cu Dumnezeu. Totusi se cuvine sa retinem ca oricare ar fi locul sau momentul aspiratiei noastre catre Absolut, sau cu alte cuvinte al rugaciunii, Dumnezeu nu vorbeste aproape niciodata omului decat daca acesta din urma trezeste, amplifica si aseaza in el insusi linistea si dragostea de Divin. Linistea noastra interioara depinde totodata de starea noastra organica psihica si mentala, ca si de anumite influente favorizante din mediul inconjurator. Pacea corpului, a psihicului si a mintii este oarecum greu de obtinut in confuzia, stressul, zgomotul, agitatia si imprastierea haotica a orasului modern. Este nevoie astazi de lacasuri de rugaciune, de biserici si de centre de yoga si ashramuri inainte de orice, in care locuitorii oraselor si satelor sa poata gasi - fie si pentru un scurt moment - conditiile armonioase fizice, psihice si mentale imperios necesare linistei lor interioare si infloririi spirituale. N-ar fi nici greu si nici costisitor de a crea mai multe astfel de insulite, veritabile focare de spiritualitate si de liniste, primitoare si frumoase in mijlocul viltorii oraselor si chiar la sate.
In tacerea acestor refugii paradisiace oamenii pot sa-si ridice la unison gindurile si sa le focalizeze intr-un elan navalnic catre Dumnezeu; ei reusesc astfel sa-si destinda cu usurinta mintea, sa-si limpezeasca judecata si sa primeasca, datorita rezonantei cu sferele elevate de forta ale macrocosmosului, puterea de a indura viata cea grea, cu care ii copleseste civilizatia, in timp ce-si odihnesc sau regenereaza trupurile obosite.

Aspiratia catre Absolut sau rugaciunea actioneaza profund si benefic asupra caracterului doar atunci cind devine o deprindere constanta, un obicei. Trebuie sa aspiram catre Absolut sau sa ne rugam cit mai des. "Gindeste-te si nazuieste catre Dumnezeu chiar mai des decit respiri", spunea demult Epictet. Este absurd sa aspiri catre Absolut sau sa te rogi dimineata si apoi sa te comporti in restul zilei ca un salbatic, ca un egoist sau ca un pagin. Ginduri  foarte scurte de nazuinta catre Divin sau intense invocari mentale pot sa mentina mai mereu un om in prezenta lui Dumnezeu. Toata puterea lui extraordinara pentru ceilalti este atunci inspirata si alimentata de aspiratia catre Absolut sau de rugaciune. Astfel inteleasa si consecvent practicata, aspiratia catre Absolut sau rugaciunea devine un mod divin si ideal de a trai plin de fericire.


sursa: www.angelinspir.ro