Acasa
Sfatul medicului
Tratamente
Articole
Umor... natural
Glosar
Linkuri utile
Astrolog
Home
I Articole
I Frontierele stiintei
I Copacii care se roaga
Copacii care se roaga
Data aparitiei: 03.06.2008
In urma cu peste 50 de ani, in India, la Faridpore, se petrecea un fenomen miraculos, care atragea mii de pelerini. De fiecare data cand clopotele templului din Faridpore anuntau rugaciunea de seara, un copac (avand numele stiintific de Phoena Sylvestris) isi apleca crengile pana la pamant, ca si cum s-ar ruga. Oamenii de stiinta s-au interesat indeaproape de acest caz, dorind sa-i gaseasca o explicatie plauzibila. Astfel, profesorul Jagadis Chandra Bose a inventat un aparat care, afirma el, ar fi putut sa explice misteriosul fenomen. Au existat multi indieni care s-au opus montarii acestui aparat, deoarece considerau ca puterile miraculoase ale arborelui vor disparea la contactul cu instrumentele profanatoare de tip occidental. Dar s-au lasat induplecati cand au aflat ca aparatul a fost conceput si construit pe pamantul sacru al Indiei, de catre un indian si va fi montat de mainile binecuvantate ale unui brahman.
Din nefericire, la un an dupa experimentele lui Bose, copacul a murit. Presa a facut mare valva; in ziare au aparut titluri de genul: "Tragedie in lume". Bineinteles, s-a considerat ca vinovatul nu era altul decat profesorul J.C. Bose, savantul profanator. Acestuia nu i-a fost greu sa demonstreze ca arborele era batran si ar fi murit oricum. in plus, a adaugat el, nu poate fi singurul copac din lume care se "roaga". In data de 13 decembrie 1811, ziarul "Liverpool Mercury" mentiona cazul unei salcii din Shipton, al carei trunchi avea un diametru foarte mare si care "se intindea uneori la sol pe toata lungimea sa, pentru ca putin mai tarziu sa revina la pozitia sa verticala". In Africa de Sud, un plantator de cocotieri a remarcat ca in fiecare dimineata, o parte dintre cocotierii sai erau inclinati; ei ajungeau in aceasta pozitie oblica din cauza vanturilor puternice de peste noapte. Cocotierii care ramaneau in pozitie verticala se aplecau singuri seara, "pentru a usura culegerea fructelor."
Pe de alta parte, studiile asupra copacului din Faridpore au revelat lucruri extrem de interesante. Cercetarile au dovedit faptul ca si trunchiul arborelui (care avea aproximativ 25 cm in diametru) - nu doar coroana - se misca efectiv. Extremitatea lui superioara parcurgea, inclinandu-se, o distanta de aproximativ 2,5 m. Partea superioara era concava dimineata, iar pana seara devenea convexa. Frunzele care dimineata priveau spre cer, pana seara coborau cu mai mult de 10 metri.
Profesorul Bose si-a continuat cercetarile. El a imbinat rezultatele studiilor sale cu traditia spirituala autentica, revelata de marii maestrii ai tarii sale. Bose a inceput sa studieze un domeniu relativ necunoscut, cel al animatiei plantelor, al sensibilitatii lor. Cele mai celebre inventii ale sale au fost crescograful - un aparat capabil sa amplifice de 10 mii de ori viteza de crestere a plantelor - si crescograful magnetic - capabil sa o amplifice de 100 milioane de ori. In urma cercetarilor sale, el a concluzionat ca "firele de praf, pamantul, plantele, animalele - toate sunt vii si sunt sensibile". "Am vazut in ele o expresie a unitatii profunde manifestata in tot ceea ce exista, in atomii undelor luminoase, in viata roditoare a pamantului, in soarele care lumineaza deasupra noastra; am intuit atunci, pentru prima oara in viata, mesajul transmis, in urma cu multe milenii, de inteleptii de pe malul Gangelui: cel care vede Unitatea dincolo de toate diferentierile din Univers, acela cunoaste Adevarul etern".
Articol preluat din Revista Misterelor nr. 33
Tipareste
Recomanda
trimite prin YM
Comentarii utilizatori