Acasa Sfatul medicului Tratamente Articole Umor... natural Glosar Linkuri utile Astrolog

Home I Articole I Sanatate I Astmul: ignoranta sau nestiinta voita? - metoda buteyko

Astmul: ignoranta sau nestiinta voita? - Metoda Buteyko

Data aparitiei: 05.11.2007

despre astmMetoda Buteyko are un mare succes in controlul astmului, in inversarea simptomelor acestuia si in eliminarea nevoii de medicamente si de acea reprezinta o mare amenintare pentru companiile farmaceutice.

Povara astmului este purtata in special de catre copii si parintii lor, fapt demonstrat statistic, caci in majoritatea tarilor occidentale procentul de bolnavi de astm este de 25% in randul copiilor si 10% in randul adultilor1. Orice parinte ar fi inspaimantat sa vada cum copilul sau se ineaca, tuseste si respira greoi, iar caile aeriene ii sunt obstructionate cu fiecare gura de aer inspirata. Cu toate acestea, persoanele varstnice sunt cele ce au cel mai mult de suferit din cauza acestei boli, atacul de astm fiindu-le de cele mai multe ori fatal2. In conditiile in care astmul afecteaza oameni de diferite categorii de varsta, existenta unei adevarate industrii de inhalatoare, pastile si potiuni ce promit alinarea suferintei, nu este deloc surprinzatoare. Compania GlaxoSmithKline, lider in acest domeniu, a anuntat ca in 2004 vanzarile de Seretide/Advair au crescut cu 19%, ajungand la 2,5 miliarde 3, in timp ce AstraZeneca raporta ca vanzarile de Symbicort au crescut in acelasi an cu 32%, insumand 797 milioane USD4.

Pretul astmului, platit de catre toate tarile occidentale, este imens, exprimat atat in bani cat si in suferinte. Astmul este singura afectiune cronica a carei rata de imbolnavire se afla in crestere5, 6, desi, in general, rata de mortalitate inregistreaza o scadere7, 8. Practicantii metodei Buteyko sustin ca ii pot ajuta pe cei afectati de astm si ca in majoritatea cazurilor pot elimina simptomele precum si nevoia de medicamente. Medicamentele nu reusesc nimic altceva decat, in cel mai bun caz, sa reduca severitatea simptomelor, deoarece chiar si atunci cand medicatia este administrata zilnic, simptomele continua sa reapara, neinregistrandu-se nici o ameliorare a afectiunii9.

"Urmand sfatul medicului am folosit din ce in ce mai multe tratamente medicamentoase pentru fiul nostru, Robert, insa se parea ca, cu cat ii dadeam mai multe medicamente cu atat mai grava devenea starea lui. Avand incredere deplina in medicul nostru nu am realizat atunci legatura dintre aceste doua aspecte", afirma Russell Stark, asmatic, promotor al tehnicii Buteyko si coautor al lucrarii The Carbon Dioxide Syndrome (Sindromul bioxidului de carbon).

Robert Stark sufera de o forma moderata de astm inca de la varsta de doi ani si urmeaza o medicatie bronhodilatatoare de doua-trei ori pe an cand este racit. La varsta de sase ani, medicul de familie i-a prescris sa inhaleze un corticosteroid, pe care l-a luat cu sarguinta pe parcursul urmatorilor opt ani, in doze din ce in ce mai mari. Cu toate acestea, se pare ca tratamentul nu a adus nici o ameliorare in ceea ce priveste starea pacientului, caci astmul continua sa reapara la fiecare raceala. Pe masura ce inainta in varsta, atacurile au inceput sa apara si noaptea, in special iarna. Robert facea si foarte mult sport, fapt ce ii declansa de asemenea astmul. In aceste conditii, Robert a fost sfatuit sa foloseasca bronhodilatatorul preventiv si sa ia doua doze pentru a preintampina atacurile. Astfel, Robert a ajuns sa urmeze acest tratament medicamentos aproape in fiecare zi timp de cel putin patru ani. La varsta de zece ani, Robert, desi afectat de astm, castigase toate cursele locale pe distanta medie din statul sau natal Queensland, Australia, iar la varsta de unsprezece ani incepuse sa castige si manifestarile sportive nationale. La varsta de aproximativ treisprezece ani, Robert a suferit un atac sever si astfel, timp de doi ani a fost obligat sa foloseasca Ventolin (un bronhodilatator) 24 de ore din 24, precum si Prednisone (un corticosteroid administrat pe cale orala) o data la cateva saptamani.

Pana la varsta de 14 ani astmul i s-a agravat atat de mult incat Robert nu a mai fost acceptat in echipa de sport a scolii. Uneori ii era imposibila chiar si deplasarea pana la scoala cu bicicleta. Fiind deznadajduiti din cauza acestei boli ce controla viata copilului lor, parintii lui Robert l-au dus pe acesta la un curs de Buteyko in urma caruia, ca prin minune, astmul i-a disparut peste noapte. Inainte de a intra la primul sau curs de Buteyko, Robert a folosit ca de obicei sprayul bronhodilatator, iar de atunci nu a mai avut nevoie de el aproape niciodata. "In doisprezece ani nu am folosit steroizii decat o singura data intr-un tratament de trei zile, iar din Ventolin nu am luat mai mult de sase doze. Reducerea medicatiei precum si a simptomelor a fost intr-adevar impresionanta, insa a trebuit sa muncesc din greu la exercitiile Buteyko pentru a obtine aceste imbunatatiri. Inca mai practic numeroase sporturi - rugby, alergari, inot, si ciclism montan, iar in cazul in care mai am cate o criza de astm, desi acest lucru se intampla foarte rar, folosesc exercitiile Buteyko pentru a-mi reveni", afirma Robert, care in prezent locuieste in Taiwan - o zona caracterizata de umiditate si smog.

Doctorii ar putea spune ca astmul i-a trecut lui Robert in mod natural, tot asa cum i-a si aparut. Cu toate acestea, parintii lui sunt convinsi de faptul ca regimul regulat cu medicatie bronhodilatatoare administrat zilnic a contribuit de fapt la agravarea bolii. Atunci cand a respectat instructiunile din cadrul programului Buteyko - a facut exercitiile si a utilizat bronhodilatatorul doar in caz de urgenta - starea lui s-a ameliorat rapid. Abia in anii '60, cand prima "epidemie" de astm a aparut in Anglia si Australia, s-a facut legatura dintre utilizarea zilnica a bronhodilatatoarelor si agravarea astmului. Aceasta epidemie, precum si altele care i-au urmat, au fost legate de folosirea excesiva a acestui tip de tratamente medicamentoase.10, 11

Ce este astmul?despre astm

Un nume alternativ pentru astm ar fi "obstructia reversibila a cailor aeriene", ceea ce presupune faptul ca simptomele afectiunii, si anume constrictia toracica, respiratia suieratoare, tusea si dispneea nu sunt permanente. Exista si alte boli, ca de exemplu, bronsita sau chiar simpla raceala in care pacientul poate manifesta aceleasi simptome. Si pentru ca misterul sa fie si mai greu de elucidat, in prezent nu exista nici o definitie standard pentru astm, diagnosticul fiind dat pe baza obstructiei cailor aeriene.12 Din aceste motive astmul este foarte greu de diagnosticat cu exactitate.

In mod normal, un atac de astm, considerat in acest articol a fi o situatie in care astmaticul respira cu dificultate si nu poate depasi simptomele fara o medicatie bronhodilatatoare, este insotit de urmatoarele trei manifestari13:
- spasme ale muschilor netezi infasurati in jurul cailor aeriene;
- peretii cailor aeriene sunt ingrosati;
- caile aeriene produc mucus in exces.

Acesti factori provoaca ingustarea conductelor aerifere mici, fapt ce conduce la limitarea fluxului de aer14, expiratia devenind din ce in ce mai dificila. Imposibilitatea de a expira liber provoaca hiperinflatia pulmonara, caci aerul ramane blocat in interiorul plamanilor.
Acest lucru ingreuneaza si mai mult situatia, caci, de obicei, persoana in cauza simte nevoia sa inspire din nou, chiar daca expiratia nu e completa15.
Pe masura ce rezistenta la curgerea aerului prin caile aeriene ingustate creste, persoana afectata are tendinta naturala de a intensifica inspiratia, fapt ce nu face altceva decat sa inrautateasca problema, caci, in mod paradoxal, inspiratia excesiva sporeste rezistenta cailor aeriene.16

Cauzele astmului

Initial s-a crezut ca "nervii"17A sunt cei ce provoaca astmul, pentru ca apoi sa se creada ca principala cauza a astmului o constituie spasmele muschilor netezi infasurati in jurul cailor aeriene, ceea ce duce la comprimarea acestora.17B Pe baza acestor considerente a parut logica folosirea unui bronhodilatator cu actiune de scurta durata pentru usurarea simptomelor astmului. Cu toate acestea, inca din 199017C se stie faptul ca administrarea regulata a unei doze de bronhodilatator nu are o contributie pozitiva in tratarea astmului, estimandu-se chiar ca aceasta practica, bazata pe o teorie eronata, a dus la inrautatirea situatiei in mii de cazuri18, 19 si a cauzat moartea altor mii de bolnavi.20, 21

In prezent nu se cunoaste cu exactitate cauza aparitiei astmului22, insa cercetatorii au probabil numeroase teorii, deoarece se realizeaza nenumarate studii pe aceasta tema. Prima divergenta cu privire la cauzele care provoaca astmul priveste originea acestora, genetica sau de mediu23. Cei ce sustin teoria genetica nu au identificat inca numarul de gene implicate24, insa teoria pare a fi fundamentata, caci caile aeriene ale unui astmatic sunt intr-adevar anormale. Ele prezinta de sapte ori mai multa musculatura neteda in comparatie cu cele ale unei persoane neafectate de astm; caile aeriene prezinta de cinci ori mai multe celule B care elibereaza in organism substante chimice inflamatorii numite histamine; celulele producatoare de mucus sunt mai mari si mai numeroase, iar peretii cailor aeriene sunt mai grosi.25,26,27 Toate aceste aspecte diferite provoaca sensibilitatea cailor aeriene la lucruri care in mod normal nu ar avea nici un efect negativ.

Daca se descopera ca, intr-adevar, cauzele care provoaca astmul sunt pur genetice, ar trebui sa ne folosim de aceasta informatie pentru a putea preveni boala sau macar pentru a imbunatati tratamentul aplicat astmaticilor. S-au realizat anumite studii pe nou-nascuti care indica faptul ca daca un nou nascut depaseste o anumita lungime sau daca circumferinta capului este mai mare de 37 de centimetri, posibilitatea ca acesta sa faca astm este mai mare.29 Desi aceasta descoperire este interesanta din punct de vedere academic, nu este relevanta, caci masurile ce trebuie luate in cazul in care avem de-a face cu un nou nascut cu un cap mai mare nu se cunosc.

Specialistii care sustin teoria conform careia cauzele principale ale astmului sunt cele de mediu ar putea avea o contributie importanta la elucidarea necunoscutelor cu privire la astm, insa acestia de cel mai multe ori se contrazic nu numai cu cei ce sustin teoria genetica ci si intre ei. Ni se spune, de exemplu, ca astmul este o boala ce apare cu preponderenta in societatile occidentale si ca, cu cat societatea este mai dezvoltata, cu atat mai prevalenta este problema.30 Ni se spune de asemenea, ca spalatul hainelor cu apa rece este o posibila cauza a astmului31, insa este foarte putin probabil ca in tarile sarace, unde nu s-a inregistrat practic nici un caz de astm, sa se foloseasca apa fierbinte la spalatul hainelor.

Mai sunt si alte astfel de contradictii, ca de exemplu:
- imunizarea incurajeaza aparitia astmului;32
- imunizarea previne aparitia astmului;33
- soba cu gaze provoaca astmul;34
- soba cu gaze nu provoaca astmul;35
- lipsa infectiilor din organism provoaca astmul;36
- infectiile prezente in organism, in special in copilarie, provoaca astmul.37

Exista totusi, si unele aspecte asupra carora cercetatorii cad de acord:
- cauza care sta la baza aparitiei astmului este inflamarea cailor aeriene, iar substantele chimice implicate in acest proces distrug caile aeriene, provocand "remodelarea" acestora. Astfel, chiar daca simptomele apar episodic, modificarile aparute in caile aeriene sunt permanente;38
- bronhodilatatoarele deschid caile aeriene ingustate prin relaxarea musculaturii netede;39
- folosirea excesiva a medicatiei bazate pe bronhodilatatoare inrautateste afectiunea;40
- inhalarea corticosteroizilor antiinflamatori reduce inflamatia cailor aeriene limitand astfel nevoia de a intrebuinta bronhodilatatoarele. Aceasta practica reprezinta temelia unei bune gestionari a bolii.41

Exemple de medicatie pentru astm 
- Medicamente care deschid caile respiratorii:

Bronhodilatatori cu                       Bronhodilatatori cu 
durata scurta de actiune:             durata lunga de actiune

Airomir*                                      Foradil*
Albuterol*                                    Nuelin
Atrovent                                      Oxis*
Berotec*                                      Serevent*
Bricanyl*                                     Theophylline
Respolin*                                     Volmax*
Salbutamol*
Ventolin*                                    * = Beta-2 agonist

- Medicamente care reduc simptomele astmului:

Medicamente bazate                  Medicamente ce nu sunt 
pe corticosteroizi:                      bazate pe corticosteroizi:

Becotide                                    Accolate
Becloforte                                  Intal
Flixotide                                     Singulair
Flovent                                      Tilade
Prednisone                                Vicrom
Pulmicort                                   Zyflo
QVAR
Respocorte

- Combinatii de medicamente (un bronhodilatator si un medicament ce reduce simptomele):

Flixotide + Serevent = Seretide/Advair
Pulmicort + Oxis = Symbicort

Medicatii

Tratamentele folosite pentru controlul astmului nu s-au schimbat semnificativ din anii '50. Cel putin in ultimii 20 de ani, singurele medicatii care s-au impus pe piata medicamentelor antiastmatice sunt tratamentele cu modulatori leukotrieni, in urma carora s-a inregistrat o optimizare a controlului astmului, insa nu la fel de remarcabila ca in cazul tratamentului cu o doza mica de corticosteroizi.42 Celelalte medicamente "noi" care apar din cand in cand nu sunt de fapt decat niste variatii pe baza vechilor medicamente, lucru ce face dovada unei bune strategii de marketing din parte companiilor de medicamente.

De exemplu, intr-un raport dat in 2004, GlaxoSmithKline dezvaluia: "progresul franchisei GlaxoSmithKline pentru medicamente pentru aparatul respirator se datoreaza in principal dezvoltarii steroidului combinat Seretide/Advair si atragerii unor pacienti ce foloseau produse de la companii concurente, precum si dezvoltarii unor medicamente noi pe baza altora deja existente ca Serevent si Flixotide/Flovent."43 In acelasi raport se mentiona faptul ca in prezent se lucreaza la 10 produse "noi" si aproape toate acestea contin beta-2 agonisti44 cu durata lunga de actiune, folositi in tratamentul astmului de ani de zile.  Beta-2 Agonisti cu durata lunga de actiune reprezinta o versiune mult mai puternica a medicatiei bronhodilatatoare cu durata scurta de actiune, care mentin musculatura neteda relaxata pana la 12 ore. Cu toate acestea, pe masura ce vom lua mai multe medicamente nevoia de a le lua va deveni din ce in ce mai mare. Chiar si administrarea unei singure doze de bronhodilatator cu durata scurta de actiune agraveaza astmul, caci organismul va deveni imun la respectivul medicament, fiind in cele din urma necesara administrarea mai multor medicamente pentru obtinerea aceluiasi rezultat.45

Cunoscandu-se acest lucru inca de la inceputul anilor 90, era recomandata administrarea acestor medicamente doar pentru tratarea simptomelor acute, iar in cazul in care era necesara utilizarea acestora mai mult de trei ori pe saptamana pacientului i se recomanda si inhalarea unui steroid inhalat pentru reducerea simptomelor.46 In aceste conditii, ne surprinde faptul ca in prezent multor astmatici le este prescrisa utilizarea unor bronhodilatatori puternici beta-2 agonist cu durata lunga de actiune de doua ori pe zi. Principala cauza de ingrijorare cu privire la acest tip de tratament consta in faptul ca pacientul devine mai putin constient de gravitatea inflamatiei cailor aeriene47 care sta de fapt la baza afectiunii. Mai mult, un studiu britanic a demonstrat ca la astmaticii ce folosesc Serevent cu durata lunga de actiune riscul ca pacientii sa moara este de trei ori mai mare decat in cazul pacientilor ce folosesc Ventolin cu durata scurta de actiune.48 Cauza mortii acestor pacienti se datoreaza obstructionarii cailor aeriene - tocmai ceea ce Servent ar trebui sa previna.49, 50

"Putini doctori ar sfatui un pacient cu glezna luxata sa ia calmante zi si noapte pentru a continua sa mearga sau sa alerge normal, deoarece acest lucru ar agrava inflamatia producand gleznei mai multe leziuni", afirma Russell Stark. Din moment ce se considera ca inflamarea cailor aeriene este cauza care sta la baza astmului, iar bronhodilatatorii cu durata scurta de actiune tind sa acopere simptomele, este posibil ca acestia sa contribuie la agravarea inflamatiei cailor aeriene si chiar la remodelarea acestora."
Corticosteroizii reduc inflamatia si impiedica sistemul imunitar sa reactioneze exagerat la alergeni. In acest fel simptomele astmului sunt atenuate deoarece caile aeriene reactioneaza mai lent, ceea ce este un lucru destul de bun din punctul de vedere al astmaticului.51, 52 Cu toate acestea, din moment ce steroizii suprima imunitatea naturala a corpului,53 acestia pot contribui la dezvoltarea infectiilor, bacteriilor si a ciupercilor nu numai in caile aeriene.54, 55

"Sistemul respirator este astfel conceput ca plamanii sa fie in mod normal sterili si de aceea inhalarea deliberata a oricarei substante este considerata o idee gresita," continua Russel Stark. Aceasta practica de a inhala o substanta care sa impiedice organismul sa se apere impotriva corpurilor straine, ca de exemplu bacteriile, ar trebui pusa la indoiala deoarece infectiile toracice reprezinta o cauza comuna a simptomelor de astm. Cei ce folosesc steroizi observa efecte secundare, cum ar fi aparitia unor afte orale sau leziuni bucale usoare, ingrosarea vocii, subtierea pielii si mai afla, de asemenea, de inmultirea cazurilor de glaucom si cataracta si sunt astfel tentati sa renunte mai degraba la tratamentul cu steroizi decat la cel cu bronhodilatatoare care nu are efecte secundare atat de evidente. Deoarece medicatia la randul ei pare sa creeze dependenta, de-a lungul anilor, majoritatea persoanelor afectate de astm isi maresc treptat doza. Cu toate acestea, bronhodilatatoarele sunt prescrise ca si cum ar fi inofensive, iar majoritatea consumatorilor nu realizeaza faptul ca folosirea excesiva a acestora poate duce la agravarea bolii." Probabil ca cel mai rau aspect in legatura cu medicatia pentru astm este acela ca nu este eficienta. Persoana afectata de astm urmeaza tratamentul, insa simptomele persista, in prezent nefiind disponibila nici o medicatie care sa influenteze pozitiv progresul astmului.56, 57 Toate aceste cauze precum si potentialul pericol pe care il prezinta  medicatia pentru astm reprezinta motivul pentru care multi astmatici, dezamagiti de tratamentele traditionale, se orienteaza spre alte forme de control al astmului, printre care si metoda Buteyko.

Descoperirile si practicile terapeutice ale lui Buteyko

Konstantin Pavlovici Buteyko (1923 - 2003) era medic stagiar, responsabil de o sectie a unui spital din Moscova, cand, intr-o noapte din anul 1956, a facut pentru prima data legatura dintre hiperventilatie si durerile de cap.58 In acea noapte avea o durere de cap cumplita si a observat ca aceasta era asociata cu o respiratie foarte grea, asa ca a redus in mod constient volumul de aer respirat si a remarcat ca durerea s-a atenuat. Apoi a marit in mod deliberat cantitatea de aer respirat ca sa constate ca durerea de cap i-a revenit. A inceput apoi sa ii trezeasca unul dupa altul pe pacientii aflati in grija lui si i-a pus sa alterneze respiratia usoara cu cea adanca. Si acestia s-au simtit mai bine cand au respirat usor si mai rau atunci cand au respirat adanc.

Convins fiind ca profesorii ii vor aprecia descoperirea, Buteyko a raportat cele constatate - insa, spre surprinderea lui nimeni nu s-a aratat a fi catusi de putin interesat si se pare ca in ultimii 50 de ani Buteyko s-a lovit constant de acelasi dezinteres total din partea comunitatii medicale. Din fericire pentru persoanele afectate de astm, migrene, atacuri de panica, sforait, inabusire in somn si alergii, Buteyko nu si-a pierdut interesul pentru respiratie si modul in care aceasta ne afecteaza sanatatea. El a continuat sa-si dezvolte teoria conform careia viata moderna actioneaza ca un factor de stres asupra organismului uman, provocand o marire a ritmului respiratoriu natural si o scadere a nivelului general de sanatate, insa a incercat totodata sa gaseasca si o modalitatea de a rezolva aceasta problema. Buteyko a dezvoltat o serie de tehnici bazate pe cateva principii speciale legate de respiratie, dieta si exercitii fizice, care schimba radical perspectiva asupra conceptiilor conventionale referitoare la astm. Desi practicienii metodei Buteyko nu contesta faptul ca ingrosarea cailor aeriene este un aspect ingrijorator si chiar periculos, acestia privesc acest aspect si ca pe o parte din solutia problemei.

Conform teoriei Buteyko,59, 60, 61 ingustarea cailor aeriene are loc din cel putin trei motive:
- pentru a impiedica patrunderea substantelor iritante, a bacteriilor si a altor materiale straine in caile aeriene. De fiecare data cand particulele straine patrund in caile aeriene, acestea isi pierd tonusul si elasticitatea. Sistemul imunitar creeaza cantitati excesive de mucus, declanseaza inflamarea cailor aeriene si contractarea musculaturii netede, pentru a tine orice corp strain departe de caile aeriene sau cel putin pentru a impiedica raspandirea acestuia pana la construirea apararii.
- pentru a preveni racirea sau uscarea cailor aeriene provocata de obicei de respiratia accelerata.
- pentru a preveni pierderea de bioxid de carbon iminenta respirarii unui volum prea mare de aer pe minut. Acestea sunt cauzele principale care stau la baza ingustarii cailor aeriene, cauze ignorate de majoritatea cercetatorilor in domeniul astmului.

Hiperventilatia si astmul

Metodele traditionale de tratament tin cont de faptul ca hiperventilatia joaca un rol deosebit de important in managementul astmului, insa vad acest proces ca pe un rezultat al ingustarii cailor aeriene si nu ca pe o cauza.62, 63 Se stie de asemenea ca la 42% dintre astmatici hiperventilatia este asemanatoare atacurilor de astm.64, 65 Teoria Buteyko sustine ca hiperventilatia nu este doar o consecinta a ingustarii cailor aeriene, ci chiar cauza care o provoaca. Aceasta teorie afirma ca ingustarea cailor aeriene nu ar aparea daca persoana in cauza ar respira normal.

Exista doua tipuri de hiperventilatie si anume acuta si cronica sau de intensitate mica. Tipul acut de hiperventilatie poate fi foarte usor recunoscut deoarece respiratia este de obicei accelerata, zgomotoasa, insotita de miscari ale torsului. Tipul de respiratie pe care doctorul Buteyko l-a recunoscut si l-a denumit "hiperventilatie ascunsa" este acea hiperventilatie mai subtila, de intensitate mai scazuta. Acest tip de hiperventilatie a fost descoperit pentru prima data in timpul Razboiului Civil american, cand militarii se simteau rau, insa doctorul care ii trata (dr. Da Costa) nu putea gasi nimic in neregula din punct de vedere fizic.66 De atunci aceasta afectiune a fost cunoscuta sub numeroase denumiri inclusiv "sindromul lui Costa", "sindromul suprasolicitarii", "sindromul hiperventilatiei cronice" si chiar "sindromul dosarului supraincarcat" din cauza ca pacientului afectat i se fac atat de multe teste, incat fisa lui medicala devine din ce in ce mai incarcata.67, 68 Creierul primitiv controleaza functiile fiziologice de baza si din aceasta cauza respiratia este un proces pe care nu il constientizam decat in momentul in care apar probleme. Cu toate acestea, ritmul respirator poate fi modificat in mod deliberat, de exemplu, in timpul vorbirii sau pe parcursul efectuarii unor scufundari. Hiperventilatia presupune respirarea unui volum de aer mai mare decat este necesar pentru efectuarea unei activitati, nefiind neaparat necesar ca respiratia sa fie exagerat de accelerata sau de profunda. Frecventa respiratorie a unui adult fara probleme de sanatate este in mod normal de 12 respiratii/minut, proces in urma caruia se inhaleaza aproximativ 0,005 m3 de aer.69 Insa, in caz de hiperventilatie, frecventa respiratorie va fi de 20 respiratii/minut, volumul de aer inhalat fiind de aproximativ 0,008 m3. Pe parcursul unei saptamani, volumul de aer respirat de catre o persoana afectata de hiperventilatie va fi cu aproximativ 30 m3 mai mare in comparatie cu o persoana care respira normal. (30 m3 reprezinta echivalentul a 30.000 de litri, cantitate suficienta pentru a umple o piscina de dimensiuni mai mici). Nimeni nu observa daca o persoana respira o data la 3 secunde in loc de 5, decat poate in cazul in care respiratia este zgomotoasa.

Cu toate acestea, corpul se resimte deoarece o astfel de respiratie reduce treptat cantitatea de bioxid de carbon din sange si din plamani si astfel apar urmatoarele simptome70, 71:
- la nivelul sistemului respirator: insuficienta respiratorie, constrictie respiratorie, cai respiratorii hipersensibile, mucus excesiv, stranut, sinusuri blocate sau purulente, tuse, cascat si oftat excesiv.
- la nivelul sistemului nervos: vertij, ameteala, inconsecventa, capacitate scazuta de concentrare, maini sau picioare reci si amortite. In cazuri grave poate aparea chiar pierderea memoriei sau a cunostintei.
- la nivelul inimii: batai accelerate, palpitatii.
- simptome psihologice: anxietate, depresie, senzatie de "buimaceala".
- simptome generale: gura uscata, balonare, meteorism, flatulenta, senzatie de oboseala, insomnii, transpiratia excesiva a palmelor, tuse uscata, prurit, dureri toracice, dureri de cap, stare generala de slabiciune si extenuare cronica.

Simptomele sunt numeroase si diversificate, caci respiratia afecteaza intregul organism, iar simptomele sunt resimtite diferit de fiecare persoana in parte. Majoritatea persoanelor afectate de astm au tendinta de a elimina simptomele evitand situatiile declansatoare si urmand anumite tratamente. Din moment ce insuficienta respiratorie este unul dintre simptomele principale ale astmului si orice anomalie in ritmul respirator normal este considerata a fi consecinta si nu cauza afectiunii, putini s-ar gandi ca totul porneste de fapt de la respiratia excesiva, mai ales ca societatea occidentala incurajeaza respiratia adanca, considerand-o a fi benefica pentru organism. Acesti factori indica faptul ca hiperventilatia nu este recunoscuta sau luata in considerare drept cauza, si cu atat mai putin analizata.

Echilibrul dioxidului de carbon

despre astmTeoria lui Buteyko porneste de la premisa ca respiratia astmaticilor este de obicei mai adanca si mai accelerata decat in mod normal. Aceasta teorie este confirmata si de studii care au demonstrat ca astmaticii, chiar si cand nu prezentau simptomele corespunzatoare, respirau un volum de aer de 10-15 litri pe minut si nu 4-6 litri, cum ar fi normal72, 73. Nivelul de dioxid de carbon din sange confirma aceasta ipoteza deoarece este mai mic decat valoarea normala de 40 mm Hg, pana in momentul in care obstructia cailor aeriene se agraveaza si nivelul de bioxid de carbon creste, provocand si alte probleme.74, 75 Daca o persoana respira un volum mai mare de aer decat este necesar, iar schimbul de gaze din plamani nu intampina dificultati majore, nivelul de dioxid de carbon din sange si plamani scade, provocand organismului probleme majore. Teoria lui Buteyko sustine ca ingustarea cailor aeriene este de fapt o metoda simpla, desi extrema, prin care corpul incearca sa evite pierderea unei cantitati prea mari de dioxid de carbon. Unul dintre rolurile vitale ale dioxidului de carbon consta in eliberarea oxigenului in celulele tesuturilor. Atunci cand nivelul de dioxid de carbon este scazut, hemoglobina retine mai mult oxigen - sursa de energie a organismului - prin urmare cantitatea de oxigen eliberata in tesuturi este considerabil mai mica. Acest aspect a fost descoperit pentru prima data de catre omul de stiinta danez Christian Bohr, in urma cu aproximativ 100 de ani, si este numit "efectul Bohr".76

Nivelul scazut de dioxid de carbon provoaca numeroase alte reactii si probleme77, 78, 79:
- musculatura neteda din corp se contracta;
- se produce histamina in exces;
- caile aeriene se ingusteaza;
- inima bate mai rapid;
- sistemul nervos intra intr-o stare de agitatie;
- apare o afectiune cunoscuta sub numele de alcaloza respiratorie.

Principalul factor care stimuleaza respiratia este mentinerea nivelului de dioxid de carbon din sange, respiratia fiind ajustata astfel incat nivelul sa ramana constant. Dioxidul de carbon este produs la nivelul celulelor tesuturilor iar cand aceste celule sunt suprasolicitate acestea produc o cantitate mai mare de bioxid de carbon. Acesta este motivul pentru care ritmul respirator este crescut in timpul exercitiilor fizice, pentru a degaja excesul de dioxid de carbon, si redus in timpul somnului. Cu toate acestea, centrul nervos care comanda functia respiratorie se adapteaza si se acomodeaza foarte repede la nivelul de dioxid de carbon existent, motiv pentru care, in prezenta unui nivel de dioxid de carbon constant redus, creierul va accepta acest nivel nou ca fiind nivelul normal de dioxid de carbon.

Prin urmare acum centrul respirator va stimula actul respirator, astfel incat acesta sa mentina noul ritm. Vestea buna este ca procesul este valabil si in sens invers. Conform celor spuse de Russell Stark, programul Buteyko, daca este respectat, provoaca retinerea unei cantitati mai mari de bioxid de carbon si revenirea ritmului respirator la normal. Astfel, caile aeriene se deschid, suficient oxigen este eliberat in tesuturi, iar simptomele caracteristice astmului se atenueaza considerabil.
Cand apare respiratia excesiva, pierderea bioxidului de carbon este resimtita mai intai la nivelul plamanilor, iar daca plamanii persoanei in cauza sunt de "tip astmatic", atunci aceasta pierdere este in mod considerabil mai mare. Si totusi, daca respiratia excesiva ar putea fi oprita in aceasta faza, caile aeriene si-ar reveni, deschizandu-se cu usurinta. Daca, in schimb, respiratia excesiva nu este intrerupta si nivelul de bioxid de carbon din sange scade si mai mult, problema se agraveaza devenind aproape imposibil de rezolvat deoarece contractiile musculaturii netede, inflamatia cailor aeriene si producerea de mucus actioneaza la parametri prea mari. Plamanii se umplu din ce in ce mai mult cu mucus pana cand schimbul de gaze este extrem de afectat. In timpul unui atac de astm, nivelul de bioxid de carbon din sange este scazut, imediat dupa atac devenind foarte scazut, testele realizate aratand valori mai mici de 20% din valoarea normala.80, 81 Insa acesta va creste rapid o data cu agravarea crizei si obstructionarea cailor aeriene. De aceea, un nivel de bioxid de carbon normal sau crescut in timpul unei crize de astm ne va semnala faptul ca atacul este grav82, situatie in care nu este indicata folosirea metodei Buteyko ci urmarea unui tratament medicamentos.

Dovada eficientei metodei Buteyko

Conform testelor experimentale de verificare a metodei Buteyko, efectuate si publicate pana in prezent, tehnica atenueaza fara indoiala simptomele caci s-a inregistrat o reducere de cel putin 85% in folosirea medicatiei bronhodilatatoare si 50% in cea a steroizilor83, 84. Chiar si cand pacientii au folosit o prezentare pe caseta video a metodei Buteiko, cu o interventie minima din partea specialistilor bine instruiti, reducerea in folosirea bronhodilatatoarelor nu a fost mai mica de 60%.85 Alte sute de relatari ale unor experiente similare cu cea a lui Robert Stark au contribuit la realizarea unei campanii media de 2 ani in Australia, in urma careia Australian Association of Asthma Foundations a finantat unele teste efectuate in 1994-1995 in Brisbane. Dupa sase saptamani de probe participantii la teste si-au redus medicatia bronhodilatatoare cu 90%. Simon Bowler, doctor cercetator, a afirmat: "rezultatele au fost surprinzatoare, caci nu ne asteptam sa obtinem transformari semnificative."86 De regula, eliminarea totala a medicatiei bronhodilatatoare este posibila doar in cazul in care se mareste medicatia preventiva bazata pe steroizi, insa testele au demonstrat ca si aceasta medicatie a putut fi redusa cu 49% dupa numai cateva saptamani.87 Singura explicatie pe care doctorii au gasit-o pentru toate aceste remedieri si pentru ameliorarea simptomelor cu 71% precum si a calitatii vietii astmaticilor per ansamblu ar fi ca toate acestea se datoreaza probabil nenumaratelor telefoane pe care specialistii Buteyko le-au dat participantilor.88

Pretul astmului este foarte mare, atat in bani, cat si in suferintele provocate. Cu toate acestea, anual se efectueaza nenumarate proiecte de cercetare care sa investigheze problema. Tinand cont de rezultatele remarcabile pe care le-a inregistrat studiul efectuat ne surprinde faptul ca cercetatorii nu s-au intrecut in efectuarea mai multor astfel de teste. De fapt, ceea ce s-a intamplat a fost chiar contrar asteptarilor caci nu au mai fost efectuate decat foarte putine teste dintre care unul singur pe acelasi tipar cu cel efectuat in Brisbane. Desi cererea de finantare adresata catre New Zealand Asthma and Respiratory Foundation a fost refuzata, acest test experimental a fost totusi efectuat in Gisborne, Noua Zeelanda, in anul 2000. Pentru a afla daca rezultatele obtinute de grupul de astmatici de la Brisbane se datoreaza efectului psihologic pe care l-au avut conversatile cu specialisti in metoda Buteyko, fiecarui participant la acest test i-a corespuns un participant ce avea un rol de control si fiecare contact cu specialisti in metoda Buteyko s-a realizat doar in prezenta acestor observatori. Rezultatele acestui test experimental de sase luni au aratat ca este gresita opinia conform careia rezultatele obtinute se datoreaza vreunui efect psihologic, obtinandu-se rezultate similare cu cele ale testului efectuat in Brisbane.

Daca rezultatele probelor clinice s-ar repeta in clasele de Buteyko din intreaga lume, acest lucru ar duce la o economisire nemaiintalnita a fondurilor alocate in prezent pentru sanatate. De exemplu, fondul de 700 milioane dolari australieni pe care guvernul australian il aloca anual pentru costurile medicale pentru tratarea astmului ar fi redus cu cel putin 70%.89A Guvernele care ar integra metoda Buteyko in cadrul sistemelor de sanatate ar putea folosi specialistii deja angajati de guvern sau alte organizatii pentru astmatici pentru a preda tehnicile Buteyko. Daca aceasta metoda ar fi predata tuturor scolarilor, in 5 ani rata de aparitie a astmului s-ar afla in declin, iar sistemele de sanatate nu ar mai fi puse in dificultate.

Care este motivul pentru care nu au fost efectuate mai multe cercetari cu privire la aceasta metoda aparent inofensiva?

Ar trebui sa ne surprinda faptul ca nu se efectueaza mai multe cercetari cu privire la metodele de control al astmului fara ajutorul medicamentelor - in special metoda Buteyko ale carei rezultate au fost spectaculoase - in conditiile in care siguranta medicatiei astmatice este indoielnica?

- Dezinteres din partea cercetatorilor
Din moment ce o metoda de respiratie nu poate fi brevetata si administrarea unei "doze" de bioxid de carbon durabile este imposibila, metoda nu poate starni interesul persoanelor implicate in industria produselor farmaceutice pentru controlul astmului. In plus, se pare ca proiectele de cercetare se fac in general cu scopul de a investiga o teorie personala sau de a demonstra ca un anume medicament este sigur, nici pe departe pentru a imbunatati calitatea vietii astmaticilor.

- Lipsa fondurilor pentru efectuarea testelor experimentale
Majoritatea testelor experimentale sunt finantate de catre companiile de medicamente care doresc sa demonstreze atat eficienta medicamentelor lor precum si faptul ca acestea nu provoaca probleme majore de sanatate. Este putin probabil ca o companie de medicamente, care trebuie sa raspunda in fata actionarilor, sa experimenteze un produs a carui eficienta duce la reducerea folosirii propriilor sale produse si in consecinta, a ratei de profit. Persoanele care predau metoda Buteyko nu detin fondurile necesare pentru a efectua teste experimentale de amploare si in consecinta, astfel de teste nu au mai fost initiate.

- Lipsa coeziunii in randul practicantilor Buteyko
Specialistii Buteyko lucreaza de obicei independent neexistand nici o standardizare a metodei Buteyko sau a procedurilor de instruire a noilor practicanti, motiv pentru care tehnicile Buteyko pot fi foarte diferite de la instructor la instructor. Instructorii Buteyko se afla intr-o competitie accerba pentru clienti, motiv pentru care unii dintre ei folosesc o campanie de comercializare a propriilor lor cursuri, ce este denigratoare pentru alti practicanti. Acest tip agresiv de marketing nu se intalneste in mod obisnuit in cadrul sistemului de sanatate si drept urmare metoda Buteyko nu poate inspira incredere comunitatii.

- Lipsa credibilitatii in cadrul comunitatii medicale
Desi testele experimentale privind metoda Buteyko au relevat reducerea semnificativa a simptomelor si a medicatiei, se spune totusi ca doctorii nu sunt perfect convinsi ca metoda Buteyko aduce un beneficiu real, deoarece rezultatele testelor privind functionarea plamanilor au ramas neschimbate.90, 91 Russell Stark argumenteaza ca metoda Buteyko trebuie sa fi fost de folos, din moment ce medicatia preventiva a fost redusa la jumatate fara a se inregistra nici o disfunctie in functionarea plamanilor.
Mai mult, s-a demonstrat ca testele provoaca de fapt ingustarea cailor aeriene precum si simptomele astmului,92 fapt ce pune la indoiala, dupa cum a afirmat Russell Stark, insasi capacitatea acestor teste de a masura cu acuratete inflamatia existenta.

- Invidie profesionala?
Nu este probabil ca situatia adultilor afectati de astm sa se imbunatateasca. Este de asteptat, de fapt, ca astmul sa se agraveze o data cu inaintarea in varsta caci majoritatea deceselor provocate de astm se inregistreaza in randul varstnicilor. Testele experimentale Buteyko au demonstrat totusi ca simptomele se reduc cu aproximativ 71%, iar calitatea vietii se imbunatateste substantial. Doctorii ai caror pacienti se simt din ce in ce mai rau considera astfel de rezultate de neconceput si chiar frustrante, mai ales ca persoanele care predau metoda Buteyko nu au nici o pregatire in domeniul medical, afirma unii doctori sustinatori ai metodei Buteyko.

- Animozitate provocata de mijloacele de comunicare
Se pare ca in ultimii sai ani doctorului Buteyko ii facea o placere deosebita sa afirme urmatoarele doua lucruri:
1. Medicina traditionala este obtuza si abordeaza astmul intr-o maniera total gresita, chiar invers decat ar trebui.93
2. Pentru a se evita abordarea metodei prin prisma cunostintelor medicale gresite, singurii oameni care ar trebui sa predea metoda sunt cei ce o folosesc in propriul lor stil de viata.94 Multi specialisti Buteyko si jurnalisti au transmis acest mesaj mai departe. In majoritatea relatarilor, profesia medicala era descrisa ca fiind anormal de cazuista si neincrezatoare in timp ce metoda Buteyko parea un fel de tratament miraculos. Cand pacientul doctorului ce pledeaza impotriva metodei Buteyko afirma ca se simte mult mai bine cu ajutorul acestei metode, doctorul este pus intr-o situatie penibila si, desi acest lucru creste intr-adevar vanzarile ziarelor, nu este pe placul celor ridicularizati. Toate cele mentionate mai sus ne conduc spre urmatoarele doua concluzii:
1. Organizatiile publice dedicate ajutorarii astmaticilor se ascund de mai bine de zece ani in spatele aceleiasi afirmatii: metoda Buteyko pare sa fie sigura, insa nu poate fi sprijinita deoarece nu au fost efectuate suficiente teste experimentale.95, 96, 97
2. Astmaticii nu au acces la o metoda sigura si eficienta de ameliorare a simptomelor si in consecinta de reducere a medicatiei.

Popularizarea metodei

Tehnica Buteyko devine din ce in ce mai cunoscuta in intreaga lume, in ciuda faptului ca nu este acceptata de catre comunitatea medicala. Cu toate acestea, metoda Buteyko mai are mult pana a fi pe deplin afirmata, deoarece in prezent exista mai putin de 20 de specialisti care predau tehnica in orice tara occidentala, in conditiile in care exista mai mult de 300 milioane de astmatici in intreaga lume.98 Avand in vedere ca exista atat de putine persoane care predau metoda, faptul ca exista chiar si o persoana care sa fi auzit de aceasta tehnica este destul de impresionant, fara sa mai vorbim si de testele clinice experimentale efectuate deja. Acest fapt este o dovada a eficientei pe care metoda Buteyko o are in controlul astmului si o justificare a motivului pentru care metodei ar trebui sa i se recunoasca locul bine meritat in cadrul celor mai de seama metode de tratament al astmului. Russell Stark are ultimul cuvant: "Doctorul Buteyko a preluat elemente de anatomie si fiziologie cunoscute de mai bine de 100 de ani si le-a aplicat in tratamentul astmului. Folosind tehnicile lui, pacientii nu mai prezinta simptome si renunta aproape total la medicatie. In principiu nu exista nimic in metoda Buteyko, care sa poata atrage sprijinul celor ce castiga bani frumosi pe seama industriei produselor antiasmatice. Viitorul metodei Buteyko se afla acum in mana astmaticilor care doresc imbunatatirea calitatii vietii si a doctorilor care doresc intr-adevar sa ii ajute pe asmatici. Medicii de familie care nu au interese ascunse in industria produselor antiasmatice au o parere din ce in ce mai buna despre metoda Buteyko deoarece au constatat atat uimitoarele efecte benefice ale acesteia cat si efectele pernicioase asociate cu administrarea de medicamente pe termen lung. Cand astmaticii folosesc metoda Buteyko simptomele se reduc cu cel putin 70% si aceasta este forta din spatele metodei Buteyko, cea care explica motivul pentru care metoda, desi predata de foarte putine persoane, este atat de cunoscuta."

Despre autor:

Jennifer Stark si sotul sau, Russell Stark, au inceput pregatirea pentru a deveni instructori Buteyko in anul 1993 impreuna cu Alexander Stalmatski, format in Rusia, si s-au perfectionat ulterior sub indrumarea a insusi fondatorului metodei, dr. Konstantin Pavlovich Buteyko. Fiul acestora, Robert, suferea de o forma grava de astm, persistenta in pofida tuturor tratamentelor medicale traditionale urmate, sotii Stark vazandu-se nevoiti ca, in disperare de cauza, sa apeleze la metoda Buteyko. Metoda a produs o schimbare totala a starii de sanatate astfel incat acestia s-au hotarat sa urmeze o pregatire pentru a deveni practicanti de Buteyko si pentru a ii ajuta si pe altii. In anul 1994 au introdus metoda in Noua Zeelanda, contribuind totodata si la propagarea metodei in Australia, Statele Unite ale Americii, Marea Britanie, Canada, Israel si Olanda. Acestia au instruit mai mult de 7.000 de persoane cu probleme respiratorii, aratandu-le cum sa foloseasca tehnicile si sa-si imbunatateasca propria sanatate intr-un mod natural si au format mai mult de 60 de instructori.
Sotii Stark au predat tehnicile si in testele experimentale clinice si studiile efectuate in Noua Zeelanda, Canada si Marea Britanie. In decembrie 2000 acestia au gazduit in Noua Zeelanda prima conferinta internationala Buteyko.
Jennifer Stark si Russell Stark sunt coautori ai lucrarii: The Carbon Dioxide Syndrome: Learn Why changing your breathing can improve your health and wellbeing ("Sindromul bioxidului de carbon: aflati de ce schimbarea modalitatiii de a respira va poate imbunatati sanatatea") (Buteyko online Ltd. Noua Zeelanda, Australia, 2002, ISBN 0-473-09610-2; vezi prezentare pe scurt in NEXUS, vol. 12, nr. 3).
Jennifer poate fi contactata fie pe adresa info@buteykoworks.com, Aceasta adresa de e-mail este protejata impotriva spamului, JavaScript trebuie activat ca a putea vizualiza pagina. fie pe site-ul oficial al Buteyko Works, http://buteykoworks.com/.



sursa: www.nexusmagazine.ro

Tipareste Recomanda trimite prin YM

Produse in legatura cu articolul

Bronhoprotect 50 ml Santo Raphael

Bronhoprotect extract hidroalcoolic sustine functiile plamanilor si ale aparatului respirator. Indicatii: Antiinflamator, antispastic bronsic,...

Pret: 10.70 RON

Comanda

Tinctura Meridian Plaman 100 ml Santo Raphael

Descriere: Suplimentul alimentar Meridianul Plaman contine un amestec de plante medicinale care echilibreaza energetic meridianul Plaman. Produs...

Pret: 34.08 RON

Comanda
 

Sirop Plantusin Forte cu Miere, Propolis si Vitamina C 100 ml Fares

Ajuta la eliminarea disconfortului de la nivelul cailor respiratorii superioare. Efect: Antitusiv, expectorant, emolient (protejeaza mucoasele...

Pret: 17.54 RON

Comanda

Hyper-Astm 60 capsule Hypericum

Adjuvant in starile de astm bronsic infectios sau infecto-alergic, caracterizat printr-o nevoie intensa de aer oxigenat, deoarece evacuarea din...

Pret: 15.59 RON

Comanda
 
 
 

Comentarii utilizatori

Adauga un comentariu
 
Curs DVD Astrologie Natala pentru incepatori

Abonare newsletter


Machiaj profesional, pentru orice ocazie.